Treceți la conținutul principal

ziua de salariu

scriu succint sa incapa tot si sa nu mi se trezeasca intre timp toma insetatul.
l-am sunat azi pe nenea taximetristul cu care imi fac eu treaba pe aici prin cairo. e om de cuvant, nu arunca pe jos si-l iubeste pe toma. ne pune teatru radiofonic pe drum si inchide geamurile sa nu fie curent. rupe ceva engleza, il ajut si eu cum pot, iar el imi slefuieste araba cu mandrie.

ii spun ca mergem la mall, nu din vreo sofisticareala, ci pentru ca acolo am si banca si supermarket si traseu decent de impins caruciorul, toate in aceeasi magaoaie.
e multumit aproape cu orice traseu aleg, atata vreme cat nu-l duc in vreun cartier rau famat si nu e cumva mai tarziu de 5 dupa-amiaza. el la 5 merge acasa, mananca 3-4 iaurturi, un pic de tv si se culca. zambesc si ii sugerez cand se simte molesit sa puna o lingura de miere in iaurt. zice ca stie dar prefera abricot jem. zic ok.

agatam din mers o lebada gonflabila cu care sa se distreze toma in cada. o negociem impreuna. cer una dezumflata, dar vanzatorul ma asigura ca mandretea asta umflata e ultima, semn ca se vand bine.

mostafa, ca asa il cheama pe sofer, scuze ca il prezint taman acum, ma lasa la mall si ma asigura ca vine sa ma ia la 3. nu i-am platit nici cursa pana la mall nici lebada. totu la final.

merg la banca; la ghiseu, ca mereu, eu si vreo 6 barbati, bag seama ca doamnele in egipt nu prea au acces la conturi. tomica scaneaza fiecare nene in parte, in caz ca e nevoie ulterior de vreun portret robot.
incasam cecul. semnam, dam nr de telefon din romania, inchis temporar. sa ne mai lase in pace!
gata tomica, suntem bogati! toma zambeste, semn ca mereu am fost!

o tulesc in supermarket. nu stiu ce imi trebuie, dar ma misc repede. niste mancare, un colac.. e bun si ala in cada, langa lebada.. si e mai ieftin decat lebada negociata bine..si instructiunile sunt scrise in romaneste, ah ce emotie..

s-a facut 2 jumatate. suntem in grafic. toma are timp sa guste vantul cu limba pana apare nea mostafa.
pac pac, ne-am suit, indraznesc sa cer un falafel, sigur ca da.. se da jos, mi-l cumpara, i-l dau pe toma in brate si mananc. tomica e in extaz la volan, claxoneaza in nestire doamne cu val pe ochi. lor le e rusine sa-i zambeasca. lui nu-i pasa.
termin de mancat. 
ii multumesc lu mostafa pentru tot si il asigur ca toma e asa de fericit numai la el in taxi.
imi zice: you know, babies like cats, they come to good people only!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet