Treceți la conținutul principal

ziua de salariu

scriu succint sa incapa tot si sa nu mi se trezeasca intre timp toma insetatul.
l-am sunat azi pe nenea taximetristul cu care imi fac eu treaba pe aici prin cairo. e om de cuvant, nu arunca pe jos si-l iubeste pe toma. ne pune teatru radiofonic pe drum si inchide geamurile sa nu fie curent. rupe ceva engleza, il ajut si eu cum pot, iar el imi slefuieste araba cu mandrie.

ii spun ca mergem la mall, nu din vreo sofisticareala, ci pentru ca acolo am si banca si supermarket si traseu decent de impins caruciorul, toate in aceeasi magaoaie.
e multumit aproape cu orice traseu aleg, atata vreme cat nu-l duc in vreun cartier rau famat si nu e cumva mai tarziu de 5 dupa-amiaza. el la 5 merge acasa, mananca 3-4 iaurturi, un pic de tv si se culca. zambesc si ii sugerez cand se simte molesit sa puna o lingura de miere in iaurt. zice ca stie dar prefera abricot jem. zic ok.

agatam din mers o lebada gonflabila cu care sa se distreze toma in cada. o negociem impreuna. cer una dezumflata, dar vanzatorul ma asigura ca mandretea asta umflata e ultima, semn ca se vand bine.

mostafa, ca asa il cheama pe sofer, scuze ca il prezint taman acum, ma lasa la mall si ma asigura ca vine sa ma ia la 3. nu i-am platit nici cursa pana la mall nici lebada. totu la final.

merg la banca; la ghiseu, ca mereu, eu si vreo 6 barbati, bag seama ca doamnele in egipt nu prea au acces la conturi. tomica scaneaza fiecare nene in parte, in caz ca e nevoie ulterior de vreun portret robot.
incasam cecul. semnam, dam nr de telefon din romania, inchis temporar. sa ne mai lase in pace!
gata tomica, suntem bogati! toma zambeste, semn ca mereu am fost!

o tulesc in supermarket. nu stiu ce imi trebuie, dar ma misc repede. niste mancare, un colac.. e bun si ala in cada, langa lebada.. si e mai ieftin decat lebada negociata bine..si instructiunile sunt scrise in romaneste, ah ce emotie..

s-a facut 2 jumatate. suntem in grafic. toma are timp sa guste vantul cu limba pana apare nea mostafa.
pac pac, ne-am suit, indraznesc sa cer un falafel, sigur ca da.. se da jos, mi-l cumpara, i-l dau pe toma in brate si mananc. tomica e in extaz la volan, claxoneaza in nestire doamne cu val pe ochi. lor le e rusine sa-i zambeasca. lui nu-i pasa.
termin de mancat. 
ii multumesc lu mostafa pentru tot si il asigur ca toma e asa de fericit numai la el in taxi.
imi zice: you know, babies like cats, they come to good people only!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...