in cairo nu exista programul 'rabla'. la fel cum nu sesizez nici grandomania romaneasca a 'datului' cu masini puternice, parcatul 'pe dos', epatarea penibila.
e plin de masini prafuite, capacite, furnicand dezordonat sau odihnindu-se inghesuite, de parca s-ar iubi.
cred ca v-am mai spus ca si accidentele rutiere la ei sunt parca prilej de socializare, un pic de rafuiala, batai pe umar si urari sincere de drum bun.
[asa ca o particularitate, cand o masina are stergatoarele ridicate, inseamna ca proprietarul o vrea spalata, prin urmare un amarat se angajeaza, pe onoarea lui, s-o lustruiasca.. si se alege cu o moneda sau doua]
nu am carnet, nu posed autoturism. nu nutresc sentimente cu privire la un astfel de 'bun'.
vad in masini, vorba lu taicamio, niste cutii, menite sa ne transporte din niste alte cutii catre niste alte alte cutii.
de ce toata introducerea asta automobilistica? pai fiindca langa blocul meu se afla de cand sunt eu in cairo, o rabla. o rabluta, ca e mica asa, ca un tico, poate e un soi de fiat, nici nu ma pricep. da cat o fi de mica, tre s-o ocolesc in fiecare zi cand il scot pe tomica la plimbare in carucior. nu m-am suparat pe ea niciodata, dar parca prea statea degeaba in strada, in calea noastra, in .. fine.
ieri cand am venit de la gradi, am gasit rabluta duduind de viata. niste copii amarati s-am priceput s-o deschida si sa se strecoare inauntru.
un baiat de vreo 8 ani la volan, o gagicuta in dreapta si doua mititici in spate. se jucau de-a familia, cred. se discuta mult, poate ca se alegea traseul sau poate ca erau deja pe drum. mi-as fi dorit sa urc cu toma pe bancheta din spate. sigur am fi incaput. sa mergem si noi cu ei, ca si-asa eram liberi toata dupa-amiaza.
le-am facut cu mana si atat. le-a placut ca i-am crezut in mers.
inchei povestea cu rabluta si va pun o poza cu o alta rabla - din spatele blocului - stralucind la apus, asteptandu-si povestea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu