Treceți la conținutul principal

ce portocala mea!

weekendul meu si al lui toma a curs romantic. nu s-a deranjat nimeni sa ne deranjeze, nici macar tatalutoma, care pregateste insufletit noi proteste, pasnice spera el, sangeroase se teme lumea..
presedintele ales anul trecut nu e bun. stia toata lumea ca e prost, dar din 2 rauri, raul asta era mai putin periculos, la momentul ala.
stiu reteta asta atat de bine din romania, ca decat sa-mi exprim deznadejdea, mai bine tac si ma intorc la piureurile lu tomica de dovleac cu quinoa. ce stiu eu despre guverne?

inima mea nu se teme de conflicte, nici de fratia musulmana, nici de avertismente. se teme de singuratate prelungita, de sute de bucurii cat unghia, neimpartasite.

cu siguranta e un sens in toate iar revolutia are nevoie de idealisti, de socialisti autentici si dedicati, nu de egoiste ca mine, care se dau martire imediat cum s-au vazut cateva zile singure, ingrijind copilul, facand cumparaturi, gatind minuni, pastrat zambetul pe buze.

hai turturel nu mai marai ca toate trec, n-auzi?
ma mai asez in 3 pozitii de yoga si gata, sunt iar buna. uite-ma stand in maini. tan-ta-naaa! nu stiai ca pot, nu?
hai sa mancam o portocala, ca tot nu vine nimeni pe skype. oricat ne-am dori sa ne vaitam, azi nu putem decat tu mie si eu tie. ia o nemultumire, da-mi o nemultumire. vaai ce nemultumire draguta! de unde o ai? pot s-o mai tin?

mergem o tura pe afara. pe strada ma salut in 3 minute cu 7 oameni. uite ca acum sesizez cate cunostinte am. ma simt ca la mamaia pe ulita. la bucuresti capetele se uitau in jos. nici nu mi-e dor!

toma e plictisit, dar nu se mai vaita. plictiseala se strecoara afara din carucior, facand loc unei excitari letargice. ce bine ca l-am scos la aer! claxoane, gunoaie, soare in ochi, dar macar mai ofteaza vazand o pisica, mai zambeste vreunei babe, traieste clipa, cu alte cuvinte. 
trecem pe langa o gradina murdarica dar suficient de verde. vad un furtun cu apa, irosindu-se la picioarele unui nene murdar ca gradina pe care ar uda-o daca n-ar avea semintele astea de terminat.
il intreb scurt daca pot sa iau un pic furtunul, ca tot e liber. nu astept raspuns. il ud pe toma pe talpite, pe brate.. ii place. ma inconjoara subit vreo 3-4 puradei desculti, care ma scaneaza curajosi: madam madam.. nenea murdar arunca semintele, se sterge pe pantaloni, la o adica e gata sa ma ajute el cu furtunul, daca ii permit.
si ca de unde sunt? siria? nu, rumania! aa rumania? helua helua.. frumos frumos!.. zici ca ne-am mai intalnit si pe stefan cel mare, dar cu ocazia altui furtun..
toma e mai bun ca mine, el se bucura de toti oamenii astia care ne-au inconjurat brusc si le zambeste atat de curat ca ei incep sa se uite unii la altii. poate ca nu e adevarat! bebelusul asta nu i-a mai vazut niciodata. de unde stie el sa rada cu ei?
zic la revedere si plecam. te-ai racorit tomica? sa nu zici tu ca nu-ti fac toate mofturile!

maine e ziua lu mamaie de la pucioasa bai tomica. nu-ti face griji in privinta distantei. o sa planga ea de dor acolo si noi de dor aici, unise-vor plansetele noastre intr-o singura apa!
hai poate reusim sa-i facem cadou o sesiune pe skype in care tu vei executa mancatul unei portocale, ca un om mare. repetam bine azi, sa iasa maine fara cusur! 




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...