Treceți la conținutul principal

ce portocala mea!

weekendul meu si al lui toma a curs romantic. nu s-a deranjat nimeni sa ne deranjeze, nici macar tatalutoma, care pregateste insufletit noi proteste, pasnice spera el, sangeroase se teme lumea..
presedintele ales anul trecut nu e bun. stia toata lumea ca e prost, dar din 2 rauri, raul asta era mai putin periculos, la momentul ala.
stiu reteta asta atat de bine din romania, ca decat sa-mi exprim deznadejdea, mai bine tac si ma intorc la piureurile lu tomica de dovleac cu quinoa. ce stiu eu despre guverne?

inima mea nu se teme de conflicte, nici de fratia musulmana, nici de avertismente. se teme de singuratate prelungita, de sute de bucurii cat unghia, neimpartasite.

cu siguranta e un sens in toate iar revolutia are nevoie de idealisti, de socialisti autentici si dedicati, nu de egoiste ca mine, care se dau martire imediat cum s-au vazut cateva zile singure, ingrijind copilul, facand cumparaturi, gatind minuni, pastrat zambetul pe buze.

hai turturel nu mai marai ca toate trec, n-auzi?
ma mai asez in 3 pozitii de yoga si gata, sunt iar buna. uite-ma stand in maini. tan-ta-naaa! nu stiai ca pot, nu?
hai sa mancam o portocala, ca tot nu vine nimeni pe skype. oricat ne-am dori sa ne vaitam, azi nu putem decat tu mie si eu tie. ia o nemultumire, da-mi o nemultumire. vaai ce nemultumire draguta! de unde o ai? pot s-o mai tin?

mergem o tura pe afara. pe strada ma salut in 3 minute cu 7 oameni. uite ca acum sesizez cate cunostinte am. ma simt ca la mamaia pe ulita. la bucuresti capetele se uitau in jos. nici nu mi-e dor!

toma e plictisit, dar nu se mai vaita. plictiseala se strecoara afara din carucior, facand loc unei excitari letargice. ce bine ca l-am scos la aer! claxoane, gunoaie, soare in ochi, dar macar mai ofteaza vazand o pisica, mai zambeste vreunei babe, traieste clipa, cu alte cuvinte. 
trecem pe langa o gradina murdarica dar suficient de verde. vad un furtun cu apa, irosindu-se la picioarele unui nene murdar ca gradina pe care ar uda-o daca n-ar avea semintele astea de terminat.
il intreb scurt daca pot sa iau un pic furtunul, ca tot e liber. nu astept raspuns. il ud pe toma pe talpite, pe brate.. ii place. ma inconjoara subit vreo 3-4 puradei desculti, care ma scaneaza curajosi: madam madam.. nenea murdar arunca semintele, se sterge pe pantaloni, la o adica e gata sa ma ajute el cu furtunul, daca ii permit.
si ca de unde sunt? siria? nu, rumania! aa rumania? helua helua.. frumos frumos!.. zici ca ne-am mai intalnit si pe stefan cel mare, dar cu ocazia altui furtun..
toma e mai bun ca mine, el se bucura de toti oamenii astia care ne-au inconjurat brusc si le zambeste atat de curat ca ei incep sa se uite unii la altii. poate ca nu e adevarat! bebelusul asta nu i-a mai vazut niciodata. de unde stie el sa rada cu ei?
zic la revedere si plecam. te-ai racorit tomica? sa nu zici tu ca nu-ti fac toate mofturile!

maine e ziua lu mamaie de la pucioasa bai tomica. nu-ti face griji in privinta distantei. o sa planga ea de dor acolo si noi de dor aici, unise-vor plansetele noastre intr-o singura apa!
hai poate reusim sa-i facem cadou o sesiune pe skype in care tu vei executa mancatul unei portocale, ca un om mare. repetam bine azi, sa iasa maine fara cusur! 




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...