Treceți la conținutul principal

bifez minunile de peste zi si ma culc

m-as putea lua cu oboseala, dar nevoia de pozitiv ma impinge sa punctez repejor minunile de peste zi.

pai e minunat ca micutul abandonat a inceput sa zambeasca. primesc informatii ca i-a placut marul copt, ca l-a terminat in 2 minute, ca a mancat si ceva legume mai fara entuziasm, a baut apa si a dormiiit mult si adanc. mi-am umplut inima cu plansul de fericire al matusii lui si am raspuns cu un un meniu vitaminizant pentru zilele urmatoare. am incredere!

ca sa pot scrie despre minunea urmatoare, trebuie sa ma asigur c-ati citit episodul 'shayan'. ei bine shayan a terminat ilustratiile la povestea pe care intentionez s-o public aici. sunt niste desene naive, dar in care deslusesc toata emotia cu care s-a straduit shayan sa ma impresioneze.
m-am simtit asa importanta primind un plic A4, de la ilustratorul meu in varsta de 10 ani, care s-a priceput sa 'sparga' povestea in vreo 6 capitole si sa deseneze minimal esenta fiecarui mini-capitol. o sa rog un grafician bun sa-mi stilizeze desenele. sa treaca revolutia asta noua si demarez cautarea unei edituri. aahh..ce frumos e cand toate se leaga!

minunea numarul 3 e mancarica de cartofi cu masline careia abia i-am oprit focul. 

apoi mai e minunat cum se ridica tricouasul lu toma pe burta, semn ca respira regulat si ca somnul ii e lin. nu stiu daca toate mamele de bebelusi fac asta.. dar din cand in cand, chiar si cand nu se aude niciun scancet, vin sa verific daca respira. am facut asta din prima noapte si mi-a ramas asa in reflex. 
si ca sa fie si mai minunat, ma asez in pat langa el; nu se trezeste, nu se intoarce ci doar zambeste cu ochii inchisi, semn ca viseaza frumos sau poate semn ca intelege c-am venit, ca sunt obosita dar ca-i iubesc linistea. imi vine sa-i zic ca pentru el fac toate sacrificiile, dar nu vreau sa-i incarc somnul. 
noapte buna si voua si nu uitati sa respirati!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...