hamada

la scoala ziua curge plina si pozitiva. mi se aranjeaza toate piesele, imi fac un plan in romaneste de dimineata si ma tin de el in araba pana spre miezul zilei.

combatanta mea de ieri nu-mi vorbeste azi. ma simt protejata de raceala ei si ma concentrez pe ale mele. a avut timp sa ma parasca la tovarasa, care ce-mi propune? sa iesim toate 3 la o bere dupa treaba. opa..

zic multumesc frumos de invitatie, dar cred c-o sa fug sa-mi iau copilul de la gradinita. tovarasa cica: la ce ora il ei? eu ii spun: e un baietel minunat. ea adauga: incearca sa ne insotesti totusi. ii spun ca o sa incerc. intr-o tara in care alcoolul e tabu, sunt invitata la o bere, ca s-o rezolvam superior, ca intre expate.

micuta care m-a parat la tovarasa, continua sa imi evite privirea prin curtea scolii, dar are incredere in berea propusa de doamna si ma va confrunta acolo, la bar.

scriu un mail si ma eschivez politicoasa, le urez o bere rece si un weekend fabulos. 

o sa cooperam greut. ieri am inteles eu, azi inteleg ele.

se opreste curentul. n-am timp sa mai printez nimic despre sudanul de sud, deci n-am cu ce surpriza sa ma prezint la paznicul gradinitei lu toma. of

ma opresc la magazin sa iau o sticla de apa. nu mai bine o cutie de 10 sticle, madam? home delivery, pac pac, pe onoarea mea.

zic: ai un baiat sa mearga acu cu mine? ca nu stiu adresa. 

am.. mohameeed.

vine mohamed, pe numele lui de scena hamada. are 13 ani. zic nu nu.. nu pot sa-i pun copilului asta in brate o cutie de 15 kg. lasati madam ca poate, a mai carat. zic: ai ma hamada..

hamada zice: hai madam ca merge!

ooof si plecam impreuna. il intreb de casa, de viata, de una de alta. ma intreaba si el de unde sunt. zic romania. e o tara, cum e egiptul, dar mai departe un pic. el rade. eu ma incurc. am crezut ca i-am explicat la nivelul lui, dar el e mai destept de atat.

se opreste la un colt de strada si ii zice unui pusti care vinde flori: auzi ma, ridica si mie pantalonii la spate. hai mersi. zic: esti ok?

da da, imi mai pica pantalonii, dar sunt bine.

ajungem la usa. ii multumesc din inima si ii dau juma de euro. e fericit. isi ia banii, ii pupa si-i pune la frunte, apoi in buzunar. ma uit la el cum dispare. se intoarce si-mi face cu mana. 

pa, hamada, mersi frumos.

vine tatalutoma: cum ai carat cutia asta? 

cu hamada. 

care hamada si cati ani are?

13. 

cori, de ce ai acceptat atata greutate? de-asta nu-mi place mie delivery-ul.. ca e o exploatare continua a copiilor.

nu luam eu apa?

zic ba luai, dar mereu ramanem fara, asa ca o cutie intreaga ne ajunge mai mult. si hamada e puternic. am refuzat la inceput, dar apoi am evaluat cutia drept un tomica si jumatate, deci e ca si cum l-ar fi carat 5 minute pe fratele lui mai mic, daca are.

si apoi am venit vorbind, cred ca i-a placut conversatia.

puteai totusi sa aduci cu hamada numai 6 sticle, le cara 3 intr-o mana si 3 in cealalta, si evitai baragladina de cutie colturoasa, continand 10 sticle.

ai dreptate, data viitoare!