Treceți la conținutul principal

hamada

la scoala ziua curge plina si pozitiva. mi se aranjeaza toate piesele, imi fac un plan in romaneste de dimineata si ma tin de el in araba pana spre miezul zilei.
combatanta mea de ieri nu-mi vorbeste azi. ma simt protejata de raceala ei si ma concentrez pe ale mele. a avut timp sa ma parasca la tovarasa, care ce-mi propune? sa iesim toate 3 la o bere dupa treaba. opa..
zic multumesc frumos de invitatie, dar cred c-o sa fug sa-mi iau copilul de la gradinita. tovarasa cica: la ce ora il ei? eu ii spun: e un baietel minunat. ea adauga: incearca sa ne insotesti totusi. ii spun ca o sa incerc. intr-o tara in care alcoolul e tabu, sunt invitata la o bere, ca s-o rezolvam superior, ca intre expate.
micuta care m-a parat la tovarasa, continua sa imi evite privirea prin curtea scolii, dar are incredere in berea propusa de doamna si ma va confrunta acolo, la bar.
scriu un mail si ma eschivez politicoasa, le urez o bere rece si un weekend fabulos. 
o sa cooperam greut. ieri am inteles eu, azi inteleg ele.
se opreste curentul. n-am timp sa mai printez nimic despre sudanul de sud, deci n-am cu ce surpriza sa ma prezint la paznicul gradinitei lu toma. of
ma opresc la magazin sa iau o sticla de apa. nu mai bine o cutie de 10 sticle, madam? home delivery, pac pac, pe onoarea mea.
zic: ai un baiat sa mearga acu cu mine? ca nu stiu adresa. 
am.. mohameeed.
vine mohamed, pe numele lui de scena hamada. are 13 ani. zic nu nu.. nu pot sa-i pun copilului asta in brate o cutie de 15 kg. lasati madam ca poate, a mai carat. zic: ai ma hamada..
hamada zice: hai madam ca merge!
ooof si plecam impreuna. il intreb de casa, de viata, de una de alta. ma intreaba si el de unde sunt. zic romania. e o tara, cum e egiptul, dar mai departe un pic. el rade. eu ma incurc. am crezut ca i-am explicat la nivelul lui, dar el e mai destept de atat.
se opreste la un colt de strada si ii zice unui pusti care vinde flori: auzi ma, ridica si mie pantalonii la spate. hai mersi. zic: esti ok?
da da, imi mai pica pantalonii, dar sunt bine.
ajungem la usa. ii multumesc din inima si ii dau juma de euro. e fericit. isi ia banii, ii pupa si-i pune la frunte, apoi in buzunar. ma uit la el cum dispare. se intoarce si-mi face cu mana. 
pa, hamada, mersi frumos.
vine tatalutoma: cum ai carat cutia asta? 
cu hamada. 
care hamada si cati ani are?
13. 
cori, de ce ai acceptat atata greutate? de-asta nu-mi place mie delivery-ul.. ca e o exploatare continua a copiilor.
nu luam eu apa?
zic ba luai, dar mereu ramanem fara, asa ca o cutie intreaga ne ajunge mai mult. si hamada e puternic. am refuzat la inceput, dar apoi am evaluat cutia drept un tomica si jumatate, deci e ca si cum l-ar fi carat 5 minute pe fratele lui mai mic, daca are.
si apoi am venit vorbind, cred ca i-a placut conversatia.
puteai totusi sa aduci cu hamada numai 6 sticle, le cara 3 intr-o mana si 3 in cealalta, si evitai baragladina de cutie colturoasa, continand 10 sticle.
ai dreptate, data viitoare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet