Treceți la conținutul principal

numa 4 minuni azi

derulez faptic simtamintele zilei, sa nu mi le fure universul grabit sa uite, grabit sa se vaite, grabit sa amestece minunile cu nepasarea.
a fost minunat cum a adormit toma iertandu-ma pentru plansul din timpul spalatului pe cap. ma uraste din clipa in care ma ating de sampon si pana dupa clatire, apoi mi se lipeste ud de inima si ma mai iarta o data. il pup si-i cer scuze in soapta, il asigur ca-l iubesc mai mult ca pe oricine, mai mult ca pe mine, ce sa mai. sa nu ne mai fofilam. asta e adevarul gol golut, mirosind a proaspat.
ma duc inapoi cu o minune, la cautarea pe google a etimologiei lui 'ka'. toma cere marker sau pix sau creion si scrie pe pereti, pe hartie, pe haine, pe jucarii si pronunta un fel de: kha. m-am tot intrebat de ce a inventat simbolul asta si am vrut sa cred ca e ditamai sensul la mijloc. aflu ca in mitologia egipteana, ka era de fapt o a doua esenta a sinelui, cea divina, cea cu care te inzestrau zeii, o constiinta a binelui suprem. imi place sa cred ca de fiecare data cand cere: ka! si o face de cateva ori pe zi, e ca si cum univerul ii dicteaza ca are de lasat niste urme in lume, are de scris niste povesti, are de exprimat de bine.
inca o minune in spate si ajung la pestele fript si la berea cu care m-a asteptat tatalutoma sa vin de la scoala, unde am efectuat prima concediere din viata mea, cu fruntea sus, cu spatele drept, cu inima deschisa. unde nu merge, nu fortam!
si ajung la prima minune a zilei, petrecuta la baie, unde unul dintre robinetii de la chiuveta a crapat, iar jumatate din apa tasneste prin crapatura respectiva.
si uite-ne deasupra chiuvetei, tatalutoma spalandu-se pe maini cu taraiala de pe teava, iar eu cu tasnitura din crapatura. si el zice: vezi ce romantic? why fixing a robinet, when you can share washing with the one you love, early in the morning?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...