se trece in calendarul blogului inimii povestea de viata cu numarul 200.
ce de cuvinte am mai framantat, ce de fraze am mai plamadit, ce de suflet mi-am mai deschis, ce de timp ne-a ramas, ce de viata frumoasa de zambit impreuna.
ma intreb daca restul bloggerilor se simt vinovati ca mine cand nu reusesc sa posteze. vinovati fata de entitatea asta fictiva, moale si calda a sufletelor care citesc. vinovati fata de viata care curge intr-un singur sens si n-asteapta conexiuni mai bune la net sau griji mai putine la job sau neintreruperi de curent acasa.
in fine, om fi toti la fel, molecule grabite sa se destainuie, intr-un univers prea gras sa-i mai astepte.
insir numai minunile, hai si cate o vaicareala pe ici pe colo, sa ma mai eliberez si io.
va rog sa nu-mi cereti sa scriu 'eu' in loc de io. asa propriu imi e 'io' ca fara el n-as fi io.
la scoala ma pregatesc de prima intalnire oficiala cu cei 120 de parinti corespunzatori departamentului prescolar. toate natiile de parinti, mai bogati sau mai foarte bogati, mai diplomati sau mai simpli, mai pretentiosi sau mai nepasatori.
le-am dus pe profesoare cu barca pe nil sa le descretesc fruntile, sa le fac sa rada din inima si sa incropim niste creativitate, dac-o mai fi loc in barca.
mintea mi se duce zi si noapte in 30 de directii: orar, curriculum, activitati, profesoare, asistente, ingrijitoare, finante, mobila, jucarii, covoare, documente, tipografie, copiator, rechizite, tamplar, cumparaturi. cred ca gandesc toate directiile astea in romaneste, le comunic in araba si le documentez in engleza. am inceput sa le documentez in romaneste, fiindca am obosit. ori agenda devine atat de stufoasa incat prefer s-o incui cu lacatul limbii mele, limba de mama cum ar veni.
toma e baiat bun si intelegator, isi vede de gradinita cat mor eu si renasc in fiecare zi la scoala. imi pregateste cate un desen pe zi si alearga spre mine cand merg sa-l culeg, cu o fericire care nu seamana cu nimic. ma uit la ochii lui gata sa planga, de suparare c-am intarziat si de bucurie c-am venit. il las sa se edifice, inainte sa-l imbratisez. ce puternica mai sunt! ce stapan pe el mai e! bucuria a invins. lacrimile uita sa mai curga. suntem iar impreuna!
in drum spre casa le salutam pe fetele care vand fructe si legume, pe trotuar. alapteaza amandoua, la unison, copii saraci, dar bogati, desculti si ce daca!
toma le zambeste din carucior si-si vede de strugurele lui. zambetul lui matur arata c-a trecut si el prin bucata aia de viata, a supt si el cu patos vreo 20 de luni, ne-am topit si noi una intr-altul pe calea laptelui.
ne oprim la nenea ala de la care iau apa, paine.. fel de fel. are vreo 40 de ani, o engleza bunicica si multa initiativa. tacso, un mosulica la vreo 70 de ani, e patronul magazinului si urla la fi-so si la ceilalti trepadusi -sa-i numim elegant, cat e ziua de lunga. il descopar pe asta de vreo 40 de ani cu piciorul rupt si zic heei ce-ai patit? oo accident madam, a little accident. aoleu? cum asa? am cazut de pe scooter, da sa nu-i spui lu tata, ca nu stie ca am!
am ras, a ras si el. zic: ce i-ai spus tatalui tau? c-am cazut de pe scari. hai ca ramane intre noi, am zambit eu. vai de curu tau cavalere, baiatu lu tati, fiu batran de patron ce-mi esti.
te-ai facut mare si-ai uitat sa-i spui lu tati ca vrei si tu viata ta. iar acu, s-a ramolit tati.. ce sa-i mai spui? mai bine taci, sa-l protejezi, tu-i mama ei de asumare. daca citeste maica-mea aceasta formula de exprimare, ma scoate 5 minute de la suflet. apoi ma iubeste iar! si io te iubesc mami!
ca sa termin cu nenea cu piciorul rupt, baiatu lu tati.. mi-l da pe hamada, pustiulica de 13 ani, care a mai mers cu mine acasa, carandu-mi cutia de apa.. v-am mai povestit. poftiti de parcurgeti, care n-ati apucat.
ii pun lu hamada 3 sticle intr-o mana si 3 in cealalta, iar eu imping caruciorul cu minune obosita in el.
ii zic lu hamada: m-a certat tatalutoma ca te-am lasat sa cari ditamai cutia de apa data trecuta, iar acum am luat numai 6 sticle, ca sa le distribui tu echilibrat in fiecare mana. el duce mana dreapta cu plasa cu sticle in ea cu tot, spre inima, intr-un sens de apreciere, intr-un sens de comunicare onesta cu barbatul pe care nu-l cunoaste si care mi-a daruit mie cel mai bun copil din lume. sunt coplesita de superioritatea momentului si-i urez in gand lu hamada o sotie frumoasa si care sa gateasca bine.
iar acum ma culc, c-am obosit de-atata asumare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu