Treceți la conținutul principal

gâlceavă, vrajbă, sfadă, cârcotă, dihonie, râcă, harță, pricaz, hâră, poancă, sfădălie, zoală

la scoala am parte de prima rafuiala diplomatica cu doamna de la logistica si pr si hr la un loc. e cam de varsta mea, dar ii zic doamna, ca si eu sunt.
a fost angajata zilele trecute pe o pozitie incerta, dar ea isi da silinta sa impresioneze, sa se produca mai repede numirea si sa poata sa dicteze relaxata. a gasit ca grupa prescolara isi desfasoara activitatea intr-o clasa oribila si ca mai bine clasa aia devine biroul meu.
ii spun ca pot sa lucrez de oriunde, dar graba cu care ma trimite intr-o clasa 'oribila', e putin deplasata. 
isi retrage cuvintele si ma asigura de toata consideratia ei. ii multumesc si-i promit ca ma mut imediat cum are loc zugraveala si reparatul utilitatilor. e dezamagita. 
da un telefon. are aprobarea sa ma mute. ii reamintesc conditiile in care ma mut. ea vrea sa fie sigura ca eu am inteles ca-mi vrea binele, la fel ca si celorlalte profesoare, sa fie clar!
o anunt ca sunt coordonatoarea profesoarelor carora ma bucur ca le vrea binele. se dezmeticeste si nu vrea sa vad ceea ce am patruns deja cu judecata. se tine tare. e fata agera si intelege rapid ca raportam aceluiasi calau.
aaa, sigur ca da. ai toate calificarile, ba chiar din informatiile pe care le detin esti supra-calificata pentru jobul tau si sunt sigura ca te descurci minunat. suntem mandri de tine. ea, angajata acum 2 zile si restul scolii, sunt asa mandri de mine ca sunt magulita de dezgust.
ma intreb daca nu cumva problema o fi ca sunt  prea calificata, dar nu verific cu ea curiozitatea asta.
incropeste o pledoarie pompoasa si goala despre expertiza mea pe care dintr-o data o respecta.
ma uit la ne-vorbele iesind cu incredere din gura ei. le vad evaporandu-se in drum spre mine. imi vine sa-i zic: nu te simt, frumoaso! si nici nu inteleg cu ce te impiedic in cautarile tale carieriste. cred ca m-ai inteles gresit. dar tac si o las sa antivorbeasca.
ea se opreste. probabil eram prea aspra in linistea mea. uite ce e: eu sunt canadianca, sunt directa! 
eu sunt romanca, sunt relaxata si in general nepusa pe conflict. 
am senzatia ca esti inca nemultumita si vroiam sa-ti fie clar ca iti vrem binele.
mersi frumos. eu as vrea sa-ti fie clar ca deciziile cu privire la aranjatul claselor, programa scolara, activitati, trainingul profesoarelor, imi apartin. asta ca sa nu iti spun lucruri care nu te intereseaza, cand ne mai intalnim.
sigur ca deciziile iti apartin. din cate imi amintesc la sedinta de acum 2 zile doamna directoare ti-a dat libertate deplina in aria ta de activitate, nu?
tac.
parca asa imi amintesc, adauga ea, ca sa-si lamureasca atributiile fiecareia. 
cred ca tacand un pic, i-am dat timp sa inteleaga.
imi pare bine ca-ti amintesti, razgandesc eu tacerea.
imi zambeste larg si degeaba.
ii zambesc pe jumatate, pe nedegeaba si ies.
respir adanc. n-o sa fie usor. am multa yoga de facut diseara.

merg sa-l iau pe toma de la gradi. mi-a pregatit un colaj cu pesti de hartie intr-o mare pictata cu patos. mor de bucurie. 
paznicul sudanez parcurge o carte de geografie. il intreb cum merge cititul. imi spune ca bine. citeste geografia sudanului, in engleza ca poate intr-o zi cand s-or linisti apele in tara lui mama, s-o intoarce sa-si termine studiile, sa fie si el un om educat. il intreb de unde isi procura cartile. imi zice ca e greu. pe asta o are de la o familie proaspat venita din sudan, dar altfel materiale in engleza despre tara lui, nu prea gaseste in egipt.
zic hai ca mi-au dat astia la scoala o imprimanta. daca nu mi-o fura canadianca de la logistica pana maine, intru pe google si-ti printez ceva. ce sa fie? ceva despre situatia politica de azi, imi raspunde. dar nu pareri de-ale oamenilor, cum sunt pe forumuri, ca aia nu stiu ce zic, eu mereu intru si le spun ca lucrurile nu stau cum cred ei si ca sa-si mai deschida mintea. zic nu ma, iti printez din surse oficiale, wikipedia ceva. asa, mersi mult mult!
plec zambind. 
am uitat de supararea de la scoala.
iau de la canada si dau sudanului de sud, iau de la nasul pe sus si roz de fond de ten si dau nasului pierdut in cartea de geografie si negru ca taciunele, ca o haiduca a universului, mama toma-ului alimos, trimisa romaniei la cairo, intai cu inima si apoi cu mintea.

Comentarii

  1. romanca relaxata. in opinia ta, poate.

    RăspundețiȘtergere
  2. n-am vrut sa creez un stereotip, ci doar sa-i spun despre mine. a nu se confunda relaxat cu lenes. e vorba despre relaxarea visavis de nepotriviri de caracter

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet