Treceți la conținutul principal

arta, vorba lu kant, aceasta finalitate fara scop

toma progreseaza la desen intr-un ritm pe care inima, zambetul si mandria mea mea nu-l pot cuprinde.
de dimineata s-a apucat serios de o schita si n-a vrut s-o lase din mana pana la gradinita. de obicei nu-l las sa plece din casa cu jucarii, dar de data asta m- am gandit ca vrea sa-i duca lui maymuna, profesoara lui din republica ghana, un desen. fata pleaca in vacanta, iar toma s-a atasat frumos de ea in ultimele 2 luni. l-am intrebat: e pentru maymuna desenul? a dat din cap ca da. are 2 ani minus o luna.
la gradi a intrat pe usa mandru, cu schita in mana si s-a dus la maymuna. eu am pus in vorbe gestul, iar ea a plans. am imbratisat-o si nu mi-am dat voie sa plang, fiindca ma astepta o zi grea la scoala si aveam de gand s-o incep stapana pe emotiile mele. m-am bucurat insa ca toma s-a priceput sa-i dea un cadou din suflet, la plecare.
si uite asa mai dam o pagina. 

cand a venit de la gradi s-a pus iar pe carcarici. a desenat un fel de cercuri si multe scrijelituri, ca inima mea pe hartia care mi-a monitorizat bataile din noaptea nasterii toma-ului. mi-a zis: gzius! adica juice. desenase un fel de pahar cu pai. jur. cred totusi ca e prea mic pentru astfel de corelatii. poate ca nu a vrut sa deseneze un pahar cu pai, dar daca scrijelitura lui a aratat a pahar, el a tinut sa noteze asemanarea. il iubesc. mor si renasc.

o crema de legume, o pizza, un ceai de ceapa lu tatalutoma bolnavul. 
un playlist pentru maine la scoala, unde am de dat nas in nas cu vreo 50 de copii de 4 ani si vreo 100 de parinti cu asteptari. am strecurat si margareta paslaru - inima-i un telefon. mi s-a parut antrenanta. 
radu, frati-mio, imi sugereaza: la tara infloresc pomii/ de la tara vin toti domnii. mi-era dor de folcloristica lui.
si ma culc

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...