Treceți la conținutul principal

e ziua mondiala a inimii maine. aveti si voi grija!

6 intalniri cu parintii azi. trebuie ca eman incredere.
merg sa ma spal pe maini la baia copiilor. 
ingrijitoarea ma prinde spalandu-ma pe maini si intre 2 fetite venite sa faca pipi, ma intreaba daca poate sa ma pupe. sigur ca poate.
adham, prietenul meu cu nevoi speciale, a invatat ca daca sunt singura in birou, poate sa isi bage si el nasul, eventual sa sterpeleasca ceva. si daca zambesc dojenitor, zice: what? you don't have a meeting now and you are my best friend. si imi rupe inima.
chiar, e ziua mondiala a inimii maine. aveti si voi grija!
laila, fetita cu sindrom down se integreaza. zambeste cand o salut. deseneaza mult. isi loveste colegii cand nu mai intelege nimic, dar ei au inceput s-o inteleaga si se apara non-agresiv. ce de sperante!


toma isi pune sabotii invers si mor de drag, de impleticeala lui serioasa, de scena asta pe care toti copiii o joaca asumato-haios, pana cand invata tainele stangii si dreptei si magia dispare.

a cerut azi sa picteze si sa se uite la niste desene pe laptop, in acelasi timp.
i-am spus ca pictura se desfasoara numai in cada azi, sa mai salvam casa de pete si el a plans. pesemne ca vroia sa-i arate prietenului lui din ecran ce pictor desavarsit e el.
l-am depus in cada si i-am adus laptopul pe coltul cazii.
am fotografiat fericirea si m-am minunat sa aflu cum stie toma textul desenelor pe dinafara: O no! aichim. adica: o nu, inghetata! 
am surprins 2 musculite facand dragoste pe un colt de cutie de plastic. le-am lasat in pace. n-am simtit nimic, decat ca viata, da, merge numai inainte!
am mai apucat sa fac o cafea si niste gogosi cu gem, sa spal, cu gandul la maica-mea, un borcan dichisit si sa-mi imaginez cum ii pune lu mamaie zacusca in el, si s-a asternut seara peste zi, ca o patura a oboselii.
nici n-am inteles cand am racit. ochii s-au inmuiat si gatul ustura. nasul mananca si capul doare usor.
beau un catel de usturoi.
il sun pe tatalutoma. aduci tu niste lamai si miere? c-am racit.
cand ai racit? intr-o ora?
zic: cam da! l-am culcat pe toma si-am racit! hai ca n-am timp sa zac. 
cica: take a rest, ca vin.
ma intind deci sa rest.
nu uitati de ziua inimii maine, da? 
mi-ati promis!










Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...