Treceți la conținutul principal

fair-play

am iesit la plimbare cu anna, o nemtoaica dragut de insarcinata, mama deja a posesivului de iulius, colegul lui toma de la gradi.
i-am strecurat in gradina mea secreta unde ana a zis uaau, iar baietii s-au luat la alergat, la scos limbile, la contemplat in lungul nilului.
eu si cu anna ne-am asezat pe o bancuta de lemn si-am lasat briza sa ne mangaie palavrageala de mame naturiste, cu fructe uscate in traista, cu smoothie de mango dis de dimineata, cu griji de necezariana, cu dor de ploaia de acasa, cu drag de soarele etern din cairo.
ne-am scos pantofii si-am lasat talpile sa se reconecteze cu iarba, sa-si spuna povesti deadevaratelea, sa uite asfaltul.

iulius avea cu el o minge pe care insa n-ar fi impartit-o cu toma. agilul de turturel a reusit posesia, dar iulius l-a trosnit peste mana si i-a sterpelit-o.

toma a plans deadevaratelea si mi-a cerut de departe ajutorul, dar nu m-am miscat. i-am spus in gand ca in viata n-o sa fiu mereu langa el sa repar nedreptatile si i-am urat stapanire de sine. el a plecat capul, a facut 2 pasi, apoi a scuturat lacrimile si a gasit un bat cu care a scormonit in iarba. anna l-a certat pe iuli, amenintand cu confiscarea mingii. pustiul a promis fair-play si s-a indreptat catre toma. toma si-a vazut de bat, fara sa-l creada pe cuvant. l-am vazut pe iuli incurcat.
toma s-a asezat pe iarba. si-a scos sandalele. iuli la fel. iuli a pus mingea la jumatate, iar toma si-a asumat-o. iuli a luat batul. au schimbat niste vorbe. se rezolvase.
i-am zis annei ca iuli e poate posesiv din cauza fetitei ei din burta, dar toma e un pansament bun.
ne mai vedem.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...