m-am furisat iar cu toma in gradina fermecata. ne-a prins gradinarul imparatului, dar ne-am eschivat. toma si-a scos sabotii si m-a invitat si pe mine sa mi-i scot. am stat asa in fund pe iarba si ne-am zambit vreo 3 minute. apoi el si-a pus sabotii si mi-a dat de inteles ca pentru azi e suficient. m-a luat de mana si-am plecat. ne luasem portia de verde.
am trecut pe langa centrul rus de cultura, paznicul dormea. ne-am fi furisat si acolo, dar poarta era ferecata bine. l-am trezit pe nenea. se poate sa dam si noi o tura? cum adica.. adica asa sa vedem un pic gradina, ca asta micu are niste radacini rusesti. nu fata mea, nu se poate asa tam nesam. poate maine. zic hai ca nici nu-mi mai trebuie. sanatate!
trecem pe langa ambasada irakului. ma ingrijorez. ditamai resortu, ditamai hardughia, fortele militare care strajuiesc institutia sunt atat de pregatite sa aplaneze orice eventual conflict, ca mi se face sila de armele lor. nu le-o fi cald cu castroanele alea pe cap? cativa semi-domni in costume intr-o dunga imi studiaza seninatatea. toma ii ignora cracanat, din caruciorul lui rupt. mai dati-va-n starea mea de pace!
ajungem la biblioteca nationala. ditamai portile deschise. e ziua noastra norocoasa. suntem primiti cu caldura, n-am buletin, n-am pasaport, nu exist dar ma aflu. zambim, ii asigur de ganduri bune, le-am facut deja cadou un fiu, ce mai vor de la mine? intram. toma e mut ca o lebada. mi se incolaceste de gat. n-a mai trait atata liniste de cand e el pe lumea asta prafuita. cartile ne imbraca intr-o plapuma sub care nimic rau n-are cum sa se intample. mergem la raionul education si ma pierd in volume din 83, in engleza, despre cum sa-i educam pe copii fara sa le lezam aripile. de unde au stiut rafturile astea ce imi trebuie mie? toma sopteste ceva in tomiceasca si atinge cotoarele cartilor, de parca ar canta la pian. studiaza coduri, miroase scoarte, imi zambeste strengar. urcam la etaj. plin de colectii de arta. o masa rotunda unde mi-i imaginez pe intelectualii unor vremuri despre care nu stiu nimic, dar mor sa aflu. o fereastra deschisa imi picteaza nilul calm si o ramura neinfircat de proaspata, cocotata pana la etajul 1, de-atat nesat literar.
toma merge la albumele pictorilor care au marcat lumea. ii extragem pe picasso si pe monet. sa nu ne hazardam cu prea multe nume azi. sa dam ochiului timp sa respire. il trimit pe un fotoliu, sub fereastra pomenita.. si-l las sa parcurga picturile. se pierde in glossar. imi place cum invata. iesim din biblioteca si ne asezam pe un peticel de iarba. hai bogda proste. minam minam? mniam mniam. si toma isi ia lunch boxul din carucior, il deschide si rontaim curmale ca 2 intelectuali. hai si un iaurt.
venim acasa mai destepti decat am plecat. tatalutoma e mandru de devenirea noastra.
toma adoarme greu ca un fulg.
imi gasesc niste timp sa plang pentru o pictorita pe care am cunoscut-o ieri si pe care am aflat-o trista. m-am tot intrebat ce-o fi cu inma ei. l-a pierdut pe fratele ei intr-un accident de masina, iar durerea nu mai pleaca. plang si plang, de norocoasa ce sunt cu frate pe pamant, nu in gand.
scutur plansul, se trezeste toma. iesim la plimbare. dam de o biserica italiana, atat de cuminte ca parca n-as mai pleca din ea. il intreb pe tatalutoma cat de imposibil ar fi sa locuim acolo? esti credincioasa, ma intreaba? nu prea, dar pot sa devin, daca ne mutam aici. si cu berile cum facem? a zis el. hai ma ca doar nu m-or cauta in geanta. e o tara libera, nu?
iesim din curtea bisericii, in care uitaram si sa ne facem cruce. am studiat arhitectura, plantele, linistea, terenul de baschet cu care era prevazuta. sa tot fi fost o scoala preoteasca, lacasul asta cald.
abia astept s-o aduc pe mami, m-am gandit.
mami a facut azi zacusca. 24 de borcane. mi le-a adus caldute pe skype, sa le vad si sa plang pe dinauntru.
tatalutoma i-a zis in avans: la multi ani mai marioara, iar ei i s-a inmuiat inima. iar toma a pupat-o pe obrazul din ecran iar eu am mai plans o data, tot pe dinauntru.
la naiba cu virtualul asta fara de care nu se poate, si cu care murim cate putin in fiecare zi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu