Treceți la conținutul principal

ne mintim cinstit

o sa va scriu asa random, despre fel de fel de momente ale ultimelor zile, pe care n-am apucat sa vi le impartasesc.
langa gradinita lu toma e un atelier de reparat covoare. s-au extins cu razboaiele de tesut afara din atelier, de atata peticeala. m-a impresionat un baiat care si-a asternut pe trotuar covorul la care lucra, s-a rugat pe el cu smerenie, apoi l-a pus inapoi pe masa de lucru si a continuat peticeala. nu stiu daca lu alah i-a placut, dar eu i-am dat in gand titlul de bun musulman.
apoi la doi pasi mai incolo, un pustan cam de seama cuviosului de mai sus, a scos ultima tigara din pachet, si-a aprins-o cu tact de actor bun si a aruncat nonsalant pachetul pe trotuar. am oprit caruciorul langa pachet si l-am intrebat pe 'marlan' brando: pai asa se face? uite un cos de gunoi la colt. a mea e tara asta? sau a ta? am adaugat eu fara sa adaug. mi-a zis: ok, ca un fel de promisiune ca n-o sa se mai intample. n-am asteptat sa vad daca isi repara gestul, nu cred ca intentiona, dar m-am bucurat ca nu s-a suparat. un roman mi-ar fi zis: ce nu-ti convine fa? sau poate sunt rea cu tara mea. sa ma ierte jumatate de toma.

azi am vazut un zidar cu var in cap si cu lacrimi pe obraji. tatalutoma mi-a explicat ca probabil omul a pierdut niste bani. i-am zis: nu vrei sa-l intrebam? nu poti sa lasi un om plangand sa nu-si explice plansul. tatalutoma a zis ca nu e cazul. ca omului ii trebuie limpezeala sa mearga unde crede ca i-au scapat banii, nu-i trebuie cerseala dezonoranta de la trecatorii emotionati. poate ca are dreptate.. nu sunt convinsa. ce intortocheat se tes emotiile, chiar si intre oamenii care se iubesc. ne uitam toti la aceeasi lume si-o vedem fiecare cu ochii propriilor temeri. ne avantam in ea sau fugim de ea, in functie de cat ne-a durut trecutul sau de cat curaj ne da clipa. in fine..
toma ma imbratiseaza des. vine asa dintr-o data si imi sare in brate. ii zic: si eu te iubesc mami.
putem sa coloram podeaua, daca vrei.
iar tatalutoma incepe sa cante asa: why don't you daca vreeei? please have a daca vreeei, come and take a daca vreeii. Nu mai stie ce inseamna daca vrei, dar asa face uneori, agata din zbor cuvinte de-ale mele si le pune te miri pe unde. 

schimb lenjeria. toma pufaie ca un catel imbratisand pernele proaspete. stam asa pe spate si zambim. tatalutoma se apleaca peste noi si ne pupa pe rand. lu toma ii place jocul si cere ca la mami sa vina cate 2 pupicuri consecutive. rade in hohote. eu ma fac ca pupatul ma gadila, iar toma forteaza hlizeala.
ne prefacem toti 3 ca e super amuzant, de dragul iubirii organice care ne tine in acelasi pat la gramada, de atata dulce de vreme. ne mintim cinstit unul pe celalalt si 2 pe cate unul, ca sa tinem viu jocul bucuriei. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...