Treceți la conținutul principal

o oaie de vata, o planta in ghiveci si-un catel deadevaratelea

nu va tin mult, ca mi se inchid gandurile de durere de cap, de sinusuri inflamate, de gat iritat.
se apropie o sarbatoare musulmana cu sacrificat de oi.
profesoarele mi-au cerut pachete de vata si ochi de plastic si s-au intrecut in proiecte artistice pline de mioare.
un baietel de 4 ani a plans amarnic atunci cand un coleg mai mare i-a rupt capul oii confectionate cu maiestrie impreuna cu doamna. am sarit repede cu un lipici, am reparat oaia de vata, am pus zambet peste lacrimi si-am atras atentia baiatului mai mare. ce bine c-am ochit nenorocirea intre 250 de copii gata sa iasa pe poarta scolii.
youssef, hiperactivul dintr-a doua, mi-a daruit un ghiveci cu o planta deadevaratelea.
a fost in excursie cu clasa lui si fiecare a primit cate o planta. 
I want you to have it, mi-a zis.
mi se parea ireal. cum asa? uite asa!
pot sa te pup?
a ridicat din umeri.
l-am pupat. a primit pios.
am ramas pe ganduri, fiindca tot el e cel care palmuieste fundul profesoarelor voluptoase prin curtea scolii.
i-am batut obrazul intr-o zi, ca nu se cade. a ridicat din umeri semn ca si lor le place, ca altfel i-ar face observatie, dar unele dintre ele chiar tac.
iar azi a ales sa fie un domn. am lasat ghiveciul pe birou. imi trebuia o planta, e adevarat.
si ultima dracovenie: o prietena pleaca in desert vreo 4 zile. ne-a intrebat daca poate lasa catelul cu noi si tatalutoma a zis: why not?
si uite cum ii pregatim lu tomica super cadou de ziua lui.
parca il vad: dog? dog!
giuls e un super catel vegan. o sa-l tin pe morcovi si curmale. aoleu. o avea voie dulce?



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet