Treceți la conținutul principal

piramidele si carpatii si toata literatura rusa

s-a dat ora inainte sau inapoi. nu stiu si nu prea imi pasa. timpul mi-l fac eu oricum. 
ziua a curs ca un cerc inchis.
am pictat in 3, in albastru, pe foaie, pe masa, pe noi. 
am vizitat bunicii norocosi. am aflat povestea de viata a lu soacramea si o tot ramific de atunci, ca sa inteleg mai mult si mai mult.
era al cincilea copil al unei familii sarace din rusia sovietica. tatal ei avea s-o cunoasca atunci cand s-ar fi intors viu din razboi, dar n-a fost sa fie. apoi o inundatie crunta a distrus tot, inclusiv cele cateva poze cu tatal plecat pe front. 
mama si cei 5 copii s-au mutat din zona afectata, intr-un loc cu mancare buna. de-acum cojile mucegaite de cartofi aveau s-o mai tulbure doar in cosmaruri, cand si cand.
povesteste rece si goala de ofuri. s-a rescris. a venit in egipt acum 50 de ani aproape, iar de mai bine de 20 nu s-a mai dus in rusia. e scump si e frig. toti ai ei au murit. apoi are 3-4 canale rusesti prin cablu si-i urmareste pe putin, pe sharapova, pe cine mai vrea ea. e simplu azi.
mereu m-am intrebat de ce minte. fiindca minte des si mieros. am inteles din povestea de azi ca adevarul n-a ajutat-o niciodata.
viata a lovit-o cand se teseau certitudinile, cand se puneau etichetele pe emotiile virgine. s-a rescris cum numai ea stie, daca nu cumva si-a impus sa uite.
tatalutoma a aflat povestea asta azi, odata cu mine.
socra-mio, sotul ei de-o viata, a aflat tot azi, la aceeasi masa, ca intre ea- rusoaiaca si primul ei frate, a fost o diferenta de 17 ani, cat intre el-egipteanul ( al optulea copil al familiei) si cea mai mare sora a lui.
desi s-au ciondanit o viata, ii leaga matematica asta a fratilor multi, a mezinariei.
sarumana pentru masa i-am zis, si pentru poveste. mi-a zis ca in rusa se zice poviste.. si a zambit, cu dintii ei stricati de-o vesnicie, de la subnutritia copilariei fara noroc.

ehei tomica. ai venit pe lume la cairo, intr-un octombrie cald, ai 2 perechi de bunici vii, cu care ai schimbat si-o sa mai tot schimbi hlizeli inimoase, ai o strabunica de 88 de ani care te-a culcat la ea pe lavita de la glodeni, ai 2 parinti pe care ii vezi zilnic iubindu-se. 
esti cea mai norocoasa bucata de baietel. ai piramidele si carpatii si toata literatura rusa, incrustate in ADN. 
ce noroc am ca m-ai ales sa te scriu lumii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet