Treceți la conținutul principal

when in rodos

schimb impresii de calatorie, pe skype, cu maica-mea, proaspat intoarsa din grecia.
hai ma cori, nici acum nu ma gasesti bronzata?
ba da ma, in lumina asta chiar ca..
auzi, sa stii ca m-am simtit foarte bine.
bravo papusa, ca asa te vreau, relaxata.
tomica, iubitu lu mamaie, nu vrei sa vorbesti cu mine?
toma face cu mana semn de bye bye deja. e suparat din motiv de spalat pe cap si nu zambeste gratuit nimanui.
scuze mamaie, incerc eu sa repar.
asa mai cori. si cum ma plimbam eu printre tarabe, intru intr-un magazin, vad niste sandale bune, moi si rezistente, ca ale lu toma. ale mele se jerpelisera.. si dau sa le probez, astept si parerea lu tati, dar el bineinteles ca nu e in magazin. ma uit, ma tot uit.. vazatoru zice: cum il cheama pe sotu, ca-l strig io: marcel.
marseeel! marseel!
marcel: ma care dreacu ma stie p-aici? aa, tu erai ma nevasta. ce sa zic.. daca tie iti plac, ia-le.
cand sa le platesc, dau de altele, ca de roman. cu curele de piele. vazatorul: ee, astea da, mult mai elegante!
le negociez binisor, el sare si cu o poseta. ii spun ca nu-mi trebuie geoarsa asta neagra cu zorzoane. isi da si el seama ca e o geoarsa si aduce alta, bej. zic iar: io nu vreau poseta, nu-mi trebuie.
ia-o ma nevasta, o dam cuiva cadou in romania, sugereaza marSel.
mai marcel, eu o las la hotel, nu merg acasa cu asa ceva..

intr-o zi i-am zis lu tati:
hai ma marcel, nu ma duci si pe mine nicaieri in rodosu asta?
unde sa te duc mai draguto?
nu stiu, pe undeva cu autobuzele astea cu etaj.
ei si-am luat ma cori unu dinala, de ne-a dus pe toate coastele, de-am vazut toata privelistea. si ne-au dat casti in care ni se explica traseul. si ne-am gandit noi, ce limba sa alegem in casti: franceza o cam uitasem, engleza era prea repede, rusa ei na, ce crezi ma ca am ales: italiana! 
zic: bravo. si ce zicea?
ei, nu-mi mai amintesc, da asa frumos ziceaaa! chiar mi-a placut.

hai va pup cori, noapte buna turturel, manca-l-ar mamaia de obosit!
pa mamaie, sunt mandra de aventura voastra din rodos, adaug eu cand skypul deja afisa un mesaj neprietenos, cum ca ni se ingreuneaza convorbirea si ca mai bine incercam mai tarziu. of viata!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet