s-a invelit ziua in plapuma noptii si uite-ne 3 suflete rostogolind cele 31 de grade de la unul la altul. le vrei tu? nu mersi.. poate tu? ce vorbesti ma?
toma adoarme greu, razgandind puzzle-uri, sorbind pe furis dintr-un pahar de bere, furisandu-se din pat pana imi pierd rabdarea si-l tintuiesc. stoarce 2 lacrimi si ma cearta cu tipete. sunt slaba si ridic si eu tonul. cere apa printre lacrimi. ii dau apa si il pup. ma scuz. ma scuza. se linisteste. ma mangaie pe brate si adoarme.
scot rufele din masina de spalat.
trimit un mail important, pun cateva ganduri in ordine. scot la iveala bluza de pijama pakistaneza. o s-o port maine la job. o intind frumos pe scaun. [hai sa mentionez ca in casa noastra fara tv, fara aer conditionat, fara cuptor cu microunde, nu exista nici fier de calcat. eu nu calc rufe. indeletnicirea asta nu intra in rutina mea de gospodina. zambim asa sifonati. sindrofie, sedinta importanta, interviu, plimbare.. la toate merg cu incredere si necalcata. ma rog, mi s-a parut inedit si-am zis sa va tulbur, sa va dau ordinarul peste cap]
la scoala lucrurile se rastoarna si se aseaza cu fiecare zi mai mult. fac o gafa, invat o lectie, sortez niste nefolosinte in refolosinte si gunoi. sunt mandra de cutia cu refolosinte, fericita sa vad cum dispare cutia cu gunoi. aman o decizie, platesc o furnizoare misto, presez un furnizor moale.
imi montez scaunul rosu de la ikea si ma asez pe el sa respir. imi place jurul meu.
mananc o banana, beau o cafea, 2 sticle de apa, un sandwich cu fasole batuta.
imi organizez ziua de maine, pe oameni de influenta, pe arii de interes. inchid agenda si decid s-o las la scoala! acasa e acasa. fiecare univers cu agenda lui.
imi duc durerile din talpi catre gradinita lui toma. il gasesc cu noua lui profesoara de engleza, o italianca de treaba, cu o engleza mediocra. n-o judec. asa dor imi era de italiana, ca povestim cu inimile deschise. sunt 3 ani de cand am inchis sertarul asta. apuc cu greu cuvintele, adverbele pietroase in araba se imbulzesc peste caramelele de cuvinte din limba lui dante. sunt prea obosita sa ma frustrez de neputinta. construiesc fraze cat pot, cum pot, ea ma maguleste. cred ca nu prea are prieteni.
imi promit juma de ora de chat cu ea in fiecare zi. ce vis! totusi, vai de engleza lu toma! s-o face el mare si o cerne nevorbele. nu-mi fac griji. numai tatalutoma in rastimpuri mai intreaba: ce facem cu copilu asta, cori? ce sa facem? ii vorbim din inima. noi si restul inimosilor lumii. hai ca nu sunt asa multi!
mai punctez un detaliu dichisit si ma culc: ambele perechi de bunici ai lu tomica sunt la mare. de o parte si de alta a mediteranei. asa i-a azvarlit destinul. pe mosi la un mal, in egipt.. iar pe aia mai tinerei in grecia. imi place gandul ca-i uda aceeasi apa si ca se linistesc intr-un tandem neplanificat. trimit ganduri si dor, pe apa si le-or purta valurile colo si colo.
Te citesc cu drag si mi-e dor de postarile tale cand nu apuci sa scrii :) Ai un stil minunat si imi dau o stare foarte placuta, tihnita. Si mi-a placut mult ideea calendarului din baie, sa ne mai spui cum merge planul ;)
RăspundețiȘtergerePS. Si noi tot necalcati suntem, si e fain!