Treceți la conținutul principal

cheia iertarii

m-a trezit toma batandu-ma usor pe umar si cerand mniam mniam, adica smoothie.
si cum curatam eu un mango baban, m-a traznit asa cheia iertarii. detasarea.
lucrez la mine de vreun an, de cand mi-am propus sa iert atunci cand imi vine sa acuz.
n-am contorizat cata pace am acumulat de cand fac exercitiul asta, dar il dau mai departe ori de cate ori ma conectez cu cate cineva interesat de pozitiv.
ei si ma tot intreb printre ganduri cum sa fac sa iert atunci cand imi vine sa acuz? cum sa de-click instantaneu, cand am toate motivele sa cred ca dreptatea e la mine, ca eu chiar nu gresesc, ca acuzele mele se justifica.
am invatat sa duc mai putine lupte cu oamenii care n-au rol semnificativ in viata mea.
iar pe cei fara de care n-as fi eu, sa ma supar mai rar, sa dureze mai putin, sa iert, sa ma scuz, sa repar.
ei, dar nu merge mereu asa uns. uneori nu-mi ramane decat sa plang. ca daca n-as plange as acuza, as ironiza, as arata cu degetul.
si cum zdrobeam eu mangoul de dimineata, hop mi s-a nazarit 'detasarea'. da ma! daca ma detasez emotional, iert imediat.
maama, ce misto!
repet gandul sa fug sa i-l spun lu tatalutoma, la primul pahar de smoothie.
stai! imi spun. tatalutoma. pai p-asta il iubesc calumea. cum sa ma detasez brusc de ce simt pentru el, atunci cand imi vine sa -l acuz? de un sa-l iert cand l-as strange de gat?
aa. deci nici revelatiile nu mai sunt ce-au fost odata. iar e greu. 
macar am mai facut un pas pe drumul logic al inimii. pasul detasarii.
arunc 4 banane in blender, storc o portocala, il aud pe toma asteptand.

gata mami, vin. inchei revelatia asta si vin.

il gasesc pe tatalutoma la laptop. isi zice: aah. stiu.
ecranul lui negru, cu subrutine galbene, gafaie de-atata programare.
a gasit si el un secret, in matematica mintii lui care promite sa ne imbogateasca. cica sa-mi mai tin inima in frau o vreme.
auzi tati, am gasit cheia iertarii, atunci cand imi vine sa acuz. e detasarea!
what? se arata el interesat, dar il tradeaza mima onesta a implicarii in salvarea cibernetica a planetei.
eeei, zic eu in gand. am aflat adineauri cum sa ma detasez cand te-as strange de gat.
nu fac public gandul, dar toma mi-l ghiceste si mi se arunca la gat.
bem licoarea asta de inceput de lume si asezam revelatiile, fiecare cum se pricepe.
dimineata e gata.




Comentarii

  1. Georgiana31 august 2015 la 10:35

    Te citesc mamalutoma, Te citesc si ma imbunez. Devin mai toleranta, mai senina cand imi asum ce zici. Multumesc ca pui in vorbe ceea ce de multe ori simt si eu. Numai bine iti doresc. O cititoare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...
13 comentarii
Citiți mai multe

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...
6 comentarii
Citiți mai multe