Treceți la conținutul principal

cum fugim de viata, pe internet

ziua curge calda, intensa, transpirata, revelata.
ne zgaim la piramide, ne imaginam cum era cand era, il intrebam pe toma ce simte, el se grabeste sa nu-i placa, pana nu intelege.
urcam prietena din romania pe cal si-o lasam sa se elibereze. toma ii face cu mana. be careful biancaaa!
imi lipesc spatele de o piramida si stau acolo in neclintirea vremii. inchid ochii in linistea asta mare si-o respir calda cum vine ea.
gresesc incercand sa-mi verific gandurile, apoi inteleg ca astfel de momente sunt despre ne-gand. 
imi imaginez iar proiectul global al ne-aerelor conditionate. visul meu din sertar, cum ar spune italienii.
vad o lume neelectronica stand de vorba deadevaratelea. cum mai stam si noi azi din cand in cand si simtim ca ne apropiem de perfect, ca reusim sa luam clipa prin surprindere, apoi ne surprinde banalul pe noi, si uite cum ne grabim sa postam pe vreun mediu ireal, ce-am trait noi in real si ne-a placut.
tot internetul asta e si el o frica. e frica omului de stat drept in fata restului de oameni.
frica de nestocare. frica de pierdut informatia printre degete. frica de fuga. fugim prin pozele alora care au avut curajul sa fuga, dar care se tem de alti demoni, pe care n-au apucat poate sa ni-i impartaseasca, tot de frica.
fugim prin replicile oamenilor care stiu sa spuna mai bine ca noi, si trece ziua fara sa incercam sa ne spunem noua insine un adevar util.
ne-am dedublat, de frica.

ne scriem lacrimile pe dinauntru si fortam zambetele pe facebook. e totusi semn ca pozitivul se screme spre perpetuare. fals asa, dar isi da silinta.

sare toma pe viu in baltoaca vie si-l postez fuga pe internet, sa dau si lumii viata. sa ma dau mare ca uite cum traiesc eu deadevaratelea si colo si colo, si-n real si-n fantastic, si-n adevar si-n minciuna. 
obosesc totusi de-atata concret. in felul asta il reped pe toma poate prea devreme. caldura ne topeste bunul simt. 
se arunca toma imbracat, in piscina cu apa de alaltaieri. nici nu ma supar. bianca zice: hai ma cori ca-mi pare bine c-am venit si te-am vazut relaxata langa copilu asta. imi place asa.
vine noaptea. aduce si niste sfarseala pentru entuziasmul lu toma. il spal pe cap cu urlete.
ne impacam si povestim in soapta, pe perna.
arunca el 3 injuraturi de inceput de golaneala, cum fac toti baieteii cand descopera vulgarul.
o sa se supere mamaia de la pucioasa, dar eu tot postez ce-a rostit copilu: penis, penis, penis. 
eu am zambit obosita.
you don't shout anymore? ma intreaba el surprins.
no, I don't. si-l pup.
and tati doesn't shout?
no. do you think we shout too much? intreb eu incarcata de vinovatia parentingului pe alocuri neasumat.
no, not too much! 
multumim, atunci!
as fi vrut sa va scriu mai multe despre obsesia internetului, despre cum nu mai putem noi sa ne bucuram fara sa impartasim sau sa judecam fara sa traim sau sa visam fara sa contureze altul visul inainte, de parca ochii altuia tre sa se inchida ca sa inceapa visarea noastra. of.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet