conexiuni universale

hai toma la un winter bazar, ne mai amestecam si noi cu natiile lumii, iti iau un ginger bread, lasam soarele sa ne gadile obrajii.
vin daca ma lasi cu radioul asta de jucarie.
unde mergi ma rappere cu cassu pe umar? nici n-are baterii. il lasam acasa. avem alta treaba acolo.
e dezamagit. imi cer iertare si iesim pe usa.
in taxi ma pune sa-i spun taximetristului sa nu goneasca, ca ajungem oricum.
zic, hai ca pare un sofer bun.
treaba ta, si se uita pe geam.
ajungem in parc, ne intalnim cu 4 nemtoaice, o sarboaica, 2 romance si o italinca speciala. se discuta aprins explozia de azi dimineaza din cartierul meu. n-am auzit-o. aleg sa n-o diger. 12 morti totusi. o reglare de conturi. of. ca nu mai oboseste ura.
toma se joaca frumos cu niste copii de care ii fusese dor.
ma conectez cu italianca asta care imi da o stare de bine.
se plimba prin africa de vreo 6 ani cu partrenerul ei italian, au si un baietel de 6 luni, desi n-au gasit necesar sa se casatoreasca.
povestim in italiana, conjunctivul meu nu mai curge ca alta data. inima ma doare. strecor involuntar adverbe in araba. ea se bucura pentru emotiile mele si ma ajuta pe unde am uitat.
dam un tur de bazar. ii arat o decoratiune minuscula, cu 3 bufnite de lemn, de care m-am indragostit. ea ma sfatuieste s-o cumpar, daca imi place, sa nu las clipa sa fuga.
toma cerseste niste fursecuri false, eu ii spun ca alea nu sunt pentru noi.
el zice, but I want something so fake!
vanzatorul bufnitelor incearca un suprapret. ii bat obrazul.
bine hai, iti fac discount, da sa stii ca eu am facut toate decoratiunile astea.
nu te cred.
treaba ta. stai un pic, cum nu ma crezi?
uite asa, ii simt pe creatori, iar privirea ta e de comerciant si atat.
el se incurca, se apara, eu platesc si plec. sara, italianca, zice: ce te face sa crezi ca nu el e mesterul? am un feeling al creatiei, raspund si detaliem despre prejudecati si diplomatie, despre civilizatii si haos. e atat de clar cum departe de europa nu mai concureaza nimeni cu nimeni, nu mi-a civilizat traian al ei dacia, poate resursele daciei mele i-au indestulat stramosii si i-au inspirat sa picteze capodopere de colo pana colo. in cairo suntem amandoua oameni, amandoua mame, cu sani cu lapte. crestetele copiilor nostri miros a inceput de lume, a iubire grea, dar adevarata.

inima ei e inca in etiopia. o suna partenerul ei, ea zice: am cunoscut o romanca nebuna, mai stau cu ea.
esti o extremista, concluzioneaza ea.
poate ca da. sunt cine ma ajuta viata sa fiu.
esti fericita in egipt? ma intreaba ea cu cliseul meu preferat.
eei, urmasa lu dante, eu obiceiul lamentatului l-am pierdut cu buna stiinta. e greu peste tot.
aoleu ca bine zici, e bine unde suntem. niciun italian de acasa nu indrazneste sa ma mai compatimeasca dupa atentatele din paris.
auzi, ca tot ai adus vorba, n-am simtit pic de empatie la italieni, in ziua in care plangea parisul.
of, probabil ca e esential sa fugim din zona de confort, ca sa devenim oameni.
toma se joaca cu un baietel trist.
baiatul ii face cadou lui toma o pietricica si se scuza ca nu e tocmai perfecta. ma topesc. uite ca mai cresc si alti parinti copii empatici.
la o taraba, o bulgaroaica vinde pietre si cristale, citeste energii. n-o cred nici pe ea, cum nu l-am crezut nici pe bufnitar.
poate ca la ea ma insel, dar nu mai intorc gandul. cat credit sa dau mapamondului intr-o singura zi?
venim acasa. gatesc o fasole alba cu multe rosii.
toma vrea s-o manance cu banana.
hai ma toma, ia-le pe rand.
nu, vreau impreuna.
hai treaba ta. in definitiv ce stiu eu despre gusturi?
termina iahnia cu banane si cere un iaurt, in care sa-i pun o lingurita din mierea aia cu petale de trandafiri.
ii pun 10 minute de micky mouse. donald sparge niste baloane iar toma plange, de atata nedreptate: mie imi plac baloanele!
stiu mami, stiu, hai ca nu le sparge de tot. ia uite ca glumeau.
isi sterge lacrimile: glumeau?