Treceți la conținutul principal

animale de companie

plecam de la gradinita cu salariul in plic, gran cado de ziua romaniei.
dai si tu un suc? ma ia toma fara ocolisuri.
hai ca dau un avocado cu banana.
opa, ce-aveti in tuciul ala? ii intreb pe sirienii cu businessu de freshuri. naut fiert cu lamaie, scortisoara si alte mirodenii.
ia da-mi si o portie de humus, ca prea miroase a vin fiert, sa ma bata alah pentru indrazneala.
toma, can i try the avocado?
yes, if you give me from your humus.
humusul il mancam acasa cu lingura, mentionez eu.
peste 2 minute mai cer niste avocado.
vezi ca try inseamna gustat o singura data, ma amendeaza el.. semn ca sa stau in banca mea pana ajungem la humus.
ne abatem pe la magazinul cu orice produs 2 lire jumate. iau un cadou de secret santa pentru o profesoara de la gradinita.
iau si o traista cinstita, cu un print cu o maimuta care pare sa inteleaga mai mult decat profesoara de la gradinita, pe care urmeaza s-o motivez cu bratara cu diamante abia achizitionata. toma cere un pistol de jucarie. raspund ca niciodata. imi spune ca e un pistol cu apa si ca o sa-l foloseasca numai in cada.
ii raspund ca s-o creada el, si pistolul ramane pe raft.
atunci o sa-mi iau activitatea asta de birthday, adica decupat si lipit un tort de hartie.
hai bravo si la multi ani romania. esti un dragut.
baiatul cu caruta de gunoi dezasambleaza niste cutii de carton.
ne apropiem de magarul lui alb si ii vorbim din inima. magarul e surprins. imi vine sa l luam acasa, ca tati tot intarzie.
cum il cheama?
pe cine? raspunde gunoierul consternat.
pe el.
gunoierul parca viseaza.
il cheama shif. chief adica.
of chief, sa ai o seara usoara!
ajungem acasa.
deschid usa si o soparlita se ascunde dupa canapea. bai prapaditule, te prinde iarna la noi. n-a ramas ca veniti numai vara? aloo, e decembrie.
gata data, se strecoara el. o sa transmit mesajul dvs la cuibul de la etaj. sarumana si la multi ani, cu scortisoara si humus.
chiar asa, scoate humusul ala mami, sa vedem ce e de capul lui.
aoleu, it s so spicy, nu imi mai da.
hai repede, baie si in pat, dictez eu.
ma lungesc in pat. toma se urca pe coapsa mea si sare pe perna.
aau, nu te mai cocota, ca ma doare.
hai ca te pup acolo.. si sar iar.
apoi da 2 ture de pat. se pregateste sa sara, dar ma intreaba: did i kiss like i said?
yes you did.
oh goody, si sare.
mami, me and suna we are police mans.
police men toma. men is the plural of man, not mans.
ok, me and suna are police plural.
auzi mami, vreau sa mananc ceva.
o banana si te culci.
nu, nu banana.
vreau miere neagra cu miere alba si cu miere de curmale. ok? mami? ok ?
vin cu banana.
but i said no banana.
i know what you said.
and what do you say?
i say eat it.
ok.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...