Treceți la conținutul principal

ce mai scrie toma

hai sa las aici un miracol, ca daca nu l-as fi trait n-aveam de unde povesti, vorba rapsodului.
noi nu detinem televizor. am mai spus asta. si nu ma dau mare, dar informatia e utila in context, nu va aprindeti aia care m-ati clasat deja in vreo secta naturalista.
nu detinem nici vreo carte in araba.
comunicam in engleza, desi toti 3 vorbim araba la nevoie, dar nu in casa.
toma poseda o araba mult mai buna ca a mea fiindca o exerseaza la cald cu colegii de gradinita, in timp ce eu ma dau academiciana lu peste in engleza mea simbolista. la fel cum ma dau si blogarita noaptea, cand imi adun slovele romanesti umil nediacriticizate.
cumva dintr-o nevoie organica de a-mi pastra identitatea, am refuzat sa invat sa citesc araba. o inteleg bine, o vorbesc binisor, o amestec cu engleza sau italiana, dar scriptic nu m-a intrigat in 5 ani.
initial ma asaltau toate insemnele de pe pereti, reclame, magazine, pliante. apoi am invatat sa ma detasez de durerea asta.
aseara in timp ce desena toma un copac, a rotocolit ceva ca un necuvant, in josul paginii.
mi-a zis: asta e scris.
eu am raspuns: sigur ca e scris. esti foarte priceput.
ii arat apoi opera lu tatalutoma, care ma lamureste degajat: aici scrie: egipt, in araba.
ba ej nebun? vorba poetului.
de unde stie asta ma sa scrie Masr ( egipt in araba)?
la gradinita n-avem decat carti in engleza. el a vazut cuvantul asta pe strazi si l-a memorat ca simbol identitar?
copilu asta s-o fi plamadit din revolutie ca sa-si iubeasca tara mai mult decat o sa invat eu vreodata s-o iubesc pe a mea?
deci el scrie deja ce eu nu stiu sa citesc.
l-am intrebat: toma ce ai scris aici?
a zis: egipt.
de unde ai invatat?
de la tati in timp ce-ti explica tie desenul meu.
toma cati ani ai?
eeei, 4, dar cand vreau sa am 6 nu ma mai corecta ca mi se face rusine.
auzi mami, cand erai tu mica, tati unde era?
era si el mic, dar la el in poveste. povestea mea s-a intalnit cu a lui ca sa te scriem pe tine, ca sa ne desenezi ce singuri n-am fi desenat niciodata.
mami is a funny girl, ii spune el lu tacso, ca intr-un men talk in care metaforele mele devin cel mult hilare, si ne intoarcem la rutina pusului la culcare.









Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet