auto correct

beau un nes care nu-mi place, dar n-am alta optiune asa ca ma gandesc la toata durerea universala, ca sa ma simt norocoasa.

maturatoarea part-time zambeste smerita. eei, ii intorc eu zambetul, unii de satura de munca iar altii abia vin de la scoala.

ea e la un colegiu plictisitor de fete, nici nu vreau sa ma gandesc cum se duce si vine, cu basmaua ei bleumarin, sa studieze doctrina islamica, sa ma bata dumnezeu ca vorbesc cu pacat.

mis corina, vreti din chipsurile mele cu gust de gratar?

mai fata, ai ramas fara dinti cand era mai util sa zambesti vietii, fi-ti-ar chipsurile sa-ti fie.

ea da cu mopul si se pierde in gandurile ei de fata tanara, ai de uzura mea morala!

intru intr-o clasa si-o surprind pe-o asistenta ascunzand telefonul in dulap.

ele toate stiu ca telefonul trebuie lasat intr-un cos la intrarea in gradinita, dar mis corina e fata de treaba, asa ca de un status pe facebook or avea si ele niste timp cat dispar eu din raza.

iau telefonul din dulap si ies din clasa, fara sa comentez.

peste 3 minute ea vine in birou si-mi spune: ala nu era telefonul meu mis.

eu raspund ca sa stea linistita. ce-am facut cu rusinea mea de rusinea ei, nu-i mai spun.

peste alte 5 minute, ma cheama colega ei: mis corina, puteti sa veniti in clasa 1 minut sa fotografiati ceva?

oo, zic, ce telefon sa aduc?

ea raspunde timida: telefonul gradinitei.

merg si imi gasesc copiii frumos dispusi in semicerc, cu carti in mana, angajati in procesul cunoasterii, asa cum nici in vis nu as fi planificat.

opaa, ia uite ce surpriza frumoasa, daca m-am vrenicit, vorba lu mamaie, sa sustrag telefonul din dulap.

m-am bucurat c-am putut sa nu ma supar ca ele refuza sa respecte regulile nescrise ale muncii, ca sa pot sa ma bucur de-adevaratelea c-au putut sa ma surprinda placut imediat dupa.

intru in bucatarie si-mi pun intr-un castron o lingura de macaroane cu spanac si o lingura de budinca de dovleac.

o intreb pe tanti care spala vase: tot aici?

eei, rade ea, tot aici mis corina, spal de dimineata.

pai uite d-aia imi pun eu si pranz si gustare in acelasi castron, ca sa nu te obosesc.

doamne fereste, sarat cu dulce?

merge, merge, raspund eu cu ghiogarturi.

si-as mai scrie daca nu m-ar retine niste indatoriri atat de mici pentru univers, atat de mari pentru copiii mei mici.