Treceți la conținutul principal

vrei toamna in slapi? iei craciun fara brad

in parcul elvetian al sufletului meu egiptenizat e liniste.
expatii isi dorm inca trupurile albe pe care le vor aduce la iarba verde in vreo ora.
inspir, expir.
palmierii inalti si drepti ca niste creioane scriu o poveste fantastica despre cat de putin ne trebuie ca sa fim fericiti.
toamna blanda ne poarta zambind spre o iarna care n-are sa ne ninga nici anul asta. semn ca toate au un pret. vrei toamna in slapi? iei craciun fara brad. de unde si vorba inspirata a lu tudor a lu chirila: vrei soare, ia sa vezi ce de soare iti dau.
stiu si o injuratura cu soarili, de la tataia din gusoi, dar sa nu iesim din starea de bine, ca e pacat.
ma asez in pozitie de meditatie. ma gasesc multumindu-i soarelui pentru liniste, pentru iubirea din casa, pentru o meserie, pentru revelatiile din mijlocul copiilor. imi propun sa ma documentez despre zeul ra, la care se rugau radacinile egiptene ale lu toma, cand noi eram pamant sau apa, ca nici nu mai stiu.
toma se joaca cu prietenul lui irlandez, o sarboiaca simandicoasa ma intreaba cinstit ce cred despre educatie, ca niste oameni de stiinta spun ca mai bine nu pui copilul in colectivitate devreme.
cand vreau sa raspund, ea imi zice: stai ca nu mi-am terminat gandurile.
hai termina-le.
eu in belgrad am studiat farmacia, adauga ea cu patos, iar acum sunt doar nevasta de diplomat. ma doare c-am irosit toti anii aia studiind.
aoleu, si pe mine ma doare, imi vine sa-i zic, in conditiile in care noi nu consumam niciun medicament.
esti indragostita? ma intreaba.
sunt, raspund cu o tarie care ma surprinde si pe mine.
ea rade larg, neasteptand un raspuns prompt, iar mie mi se dizolva brusc toate nemultumirile prezentului, odata trecuta prin testul asta fulger.
pe drum spre casa ma opresc sub un copac plangacios ca o salcie, numai ca el plange cu niste ghirlande de bobite galbene si printre ele flori firave mov. asa ca o perdea fragila in contrast cu rupturile strazilor, autobuzelor, cladirilor.

toma mi-a inteles latura asta naturalista, sau poate doar o mosteneste, astfel ca ma surprinde cu cate o floricica, o frunza, o crenguta, in orice spatiu infim de verde in care ne-am situa. daca sunt cu alte femei de vorba, el aduce tuturor doamnelor cate o floare, iar eu mor de drag. e mai mult decat am visat, e peste gentlemanismul pentru care admiratia mea e pregatita.
in casa imi cere sa-i citesc balada unui greier mic, adusa de mamaia acum o iarna.
ei toma, eu am plans cand am aflat balada asta si eram un pic mai mare ca tine. am plans pentru tantalaul ala de greier.
why?
pai uite ca l-a luat toamna pe nepregatite, toamna romanesca e rece ma, nu gluma.
daca nu si-a pus maneca lunga!! rezolva toma vaicareala greierului.
auzi si la chitara asta din ilustratie, stiu ce canta, se repede el, acum ca a inteles ca e romaneasca rapsodia.
ia!
canta: hai hai cu trasiara! melodia lu tataie. ia canta-mi-o!
trasioara ma, nu trasiara.

pai ce mi-e drag pa lumea aaasta.
calu, pusca si nevaasta.
calu ma calatoreste, pusca de hoti ma pazeste.
pusca de hoti ma pazeste, iar nevastaaaa ma iubeste.
el asculta cuprins, iar eu ma bucur ca nu-mi cere sa traduc, fiindca la noi in viata, in casa, in inimi cuvantul, jucaria, obiectul gun sunt interzise.
dictatura militara din afara inimilor noastre nu se pune.
eu tot mai visez la nerazboaie. 




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet