Treceți la conținutul principal

poloneza din piata, muraturi cu snur si o vrabie in balcon

am fost de dimineata in piata mea rupta sa-mi iau legume pentru o comanda de muraturi. ca asa ofer eu muraturi cu snur, in loc de martisoare.
toma m-a ajutat sa aleg iar tao m-a ajutat si el sforaind in marsupiu langa gramada de sfecla rosie.
cum bre 8lire kilu de morcovi? pai de ce sotu meu a luat ieri cu 5 lire? el e mai destept sau cum?
a zambit vanzatoru, ca sa nu-i zic taranu ca sunt fata cu bun simt si astia se ataca repede.
nu domnita, si tu esti desteapta, mai desteapta ca el am impresia.
ce-ti mai dau? 3 legaturi de ceapa verde dulce ca tine sa-ti traiasca copiii, cum te cheama frumosule? Toma. Doma? Nu bre, Toma, T, Toma. Si p-ala micu? Tao? Cum ma? Tao bre. Aoleu, hai ca e mai frumos numele tau. De ce bre sar io de langa ardeii capia? Ce-are Tao? A fost un faraon, d'al lu tutancamon. Hai sa ma ierti, mi-a zis semi-taranu si-a scos din buzunarul rochiei lui un teanc de bani cat toata productia mea de muraturi pe juma de an.
ma ajuta el sa pun legumele in plasa si-mi zice: vezi ca aveai telefonu aci la fund ai de viata mea sa nu-l mai lasi in plasa cu castraveti. hai ca nu-l mai las, promit.
o zaresc pe o poloneza cu care m-am mai intalnit tot in piata asta acu vreo 3 luni.
vaaai, ce faci? ce bine imi pare sa te revad. doamne, ce copii frumosi ai. o pup: hai ca nu e vreme de complimente.
of, scuze ca ca ti-am pierdut nr de tel.
ajuta-ma cu legumele astea sa te iert, am repezit-o eu. am oprit un taxi, ea mi-a pus legumele langa sofer, ne-am imbratisat strans si-am plecat. nici nu stim cum ne cheama. Heei, a strigat ea, lasa-mi nr de tel la taraba asta cand mai treci, ca eu de la ei cumpar legume in fiecare zi.
a intrebat toma: e o prietena de a ta mami?
Da toma, intr-un fel. Am cunoscut-o acum vreo 3 luni cand eram in piata cu mamaie si tataie, ehe ce vremuri. acum era ea cu mama ei. ca asa suntem noi astea pierdutele prin lume, fericite pe rand.
te-a imbratisat strans am vazut.
ai dreptate, are o inima mare.
am ajuns acasa, am facut niste homeschooling cu ziare, lipici, adunari si scaderi. am alaptat purcelul si m-am apucat de muraturi. la al 18lea borcan am facut o pauza de cafea.
 am pus sfecla rosie la oparit, am surprins vrabia care mi-a rontait usturoiul verde din ghiveci si i-am zambit. i-am pus niste coji de paine pe pervaz, sa-mi lase usturoiul in pace.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...