Treceți la conținutul principal

sensul zilei

ii stiti pe taximetristii aia care au fel de fel de oglinjoare montate pe parbriz sa vada cu ele in toate gaurile oamenilor? mereu m-au incomodat cu extravaganta lor, desi n-am complexe, nu sunt pudica, dar imi plac oglinzile mari si cinstite. 
ei, taximetristul de azi dimineata avea 2 oglinzi mici. intr-una i se vedeau numa buzele carnoase, iar in cealalta numa ochii de bou. adica nu el era bou, ci ochii erau mari si sticlosi. arata ca hotu din toate panzele sus. ma intreb ce reusea sa vada el cu armele alea? intr-una mi-o fi vazut gandu si in cealalta stapanirea? inr-una conditionalul optativ si in alta prezentul simplu?
i-am lasat bacsis carnos ca buzele lui, sa ma uite repede.

toma rupe cuvinte. a zis azi duuz. adica shoes.
in cada s-a asezat cu burta pe o cratita si a stat in echilibru, ca o testoasa cumva, dar cu carapacea pe dedesubt. l-am gasit in echilibru perfect, lingand din apa cu sapun. i-am spus ca nu e frumos si a ras.
faceam un sos de rosii cand a venit inspaimantat fiindca intr-un desen animat de la 1939 ratusca cea urata plangea din ne- belonging de ti se salta camasa. am stiut ca empatizeaza cu ratoiu si-am abandonat bulionul, sa ne uitam de mana pana la faza in care uratul da de lebede si se rescrie.

a inceput sa ma anunte cand e caca in scutec: mama, caaa? uneori isi pune degetul la fund, fara sa zica nimic. si eu intreb caca? si el da din cap razand, ca nu, semn ca numa facea misto.

nu-mi plac adultii care insista: imi dai si mie un pupic? sau hai ii dai si lu tanti un pupic? ca altfel nu mai vine pe la tine.
mi s-a parut mai cinstit sa-l intreb: I give you a kiss? si el imi da obrazul sau vine cu nasul la nasul meu sau daca e foarte fericit ma pupa de-a binelea. Si tati il intreaba: and me? can I give you a kiss? si toma merge si la el. si apoi ne pupam noi, mama lui si tatal lui ca sa inteleaga de unde incep toate. ii place ca noi ne pupam fara sa ne intrebam daca se poate. ne raspunde cu o bucurie organica, pe care daca o pierd ma descompun. 

si cum stateam pe intuneric si scriam franturile astea de zi, l-am auzit vorbind in somn: coda ecoda, ftu..
viseaza cu vorbe, iubitu lu mami. discuta, isi expune parerea, emana judecati. in romana sau araba sau engleza sau rusa, sudaneza sau ce-a mai auzit saptamana asta.
ca-l pup acuma de-i amestec toate intelesurile!

se aud claxoane si artificii. tatalutoma intarzie. s-or fi numarat voturile. a iesit ala planificat sa iasa. tara are presedinte. sa nu ziceti ca nu v-am spus.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...