Treceți la conținutul principal

eu muta ca o lebada. el darz ca un voievod

infig la capetele unei scobitori 2 bile de plastelina si incropesc o masinuta. o studiaza gura-casca de toma cu incantare pret de 2 secunde, apoi decide sa striveasca rotile intre degete si imi lasa minunea de vehicol in pana, la marginea mesei. gata si cu iluziile astea moi! 
bye-bye ii sugerez, semn ca mai bine iesim prin curte sa mai scuturam plictiseala. bai bai, repeta el, fericit ca il scot din casa. 
ii dau niste izmene de la mama-nuta, ghetele de la cori, hainuta de la delia, caciula de aviator si-l scot in batatura. radiaza. paseste atent prin iarba, cu gura deschisa, halpaind parca 'dedupaploaia'. gaseste un scaun de plastic cu urme de ploaie pe el. amesteca picaturile cu palmele si rade. se duce cu nasul in baltuta pe care si-a incropit-o. 
da ture in jurul unui copac, asuma firele ude de nasturei si untu-babii. nu le striveste, nu le culege. mi le lasa mie sa le presez in gand, pentru cand m-o rapune dorul de proaspat la piramide. il intreb daca vrea sa mergem pana la gaini. imi da de inteles ca am avut o super-idee. se uita prin gardul de plasa la cele 2 gaini si la curca. nu stiu ce crede, dar le ia in serios. de la una din ele a mancat un ou de dimineata. comunicarea asta prin gard trebuie ca tine loc de multumesc.
mergem in gradina de zarzavaturi. calca pe rasadurile de morcovi ale lu tataie nealegandu-se cu nicio injuratura. il culeg de pe brazda. intram in solar. e caldut. dam de pisica alba cu gri pe care toma o mangaie si ofteaza. pisica se lafaie. se scrie niste magie acolo si ma simt norocoasa posesoare a condeiului. analizam rasadurile de rosii, plantate de tatalutoma mai acum o saptamana. au crescut mandre. ia sa rupem noi un fir! nu nu nu ma, ca ne omoara tataie. hai bine, cedeaza toma. pa pisa! la iesirea din solar gaseste o cazma. il las s-o urneasca de langa gard. abia o ridica. e grea agricultura mami, ii spun. pune cazmaua la loc. in drum spre casa gaseste o teava de plastic lunga de vreo 3 metri. se cotopeneste si-o plimba de colo pana colo ca pe o sulita a prieteniei, perfect rotunda la ambele capete. 
cade, se ridica, se propteste intr-un gard, teava se indoaie, sare ca din arc si-l loveste la fund. intelege ca lovitura asta e totusi controlata de el si se simte puternic. ma plimb in urma lui, martora la toata cazna. nu-l ridic cand cade, nu se vaita, nu-l cert, sunt muta ca o lebada, el e darz ca un voievod. documentez mandra toata explorarea lui si sunt fericita ca l-am facut. 
ne picura pe nas. il invit in casa. nici nu mi-as permite sa-l iau pe sus. e stapanul peripetiilor lui prin ograda lu tacso-mare, e cine vrea el sa fie. mai arunca o privire roata prin curtea gata de ploaie si se gandeste un pic. sau poate ca se uita in el prin ochii gradinii acum. ma ia de mana. hai in casa, ca poate gradina vrea sa fie singura sub dus.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet