Treceți la conținutul principal

urari de bine

m-am trezit transpirata. ma schimb de haine. in definitiv, revelionul este despre cel putin o toaleta.
e 2.53. daca dormeam cand a venit anul, se pune ca m-a gasit linistita?
uneori petrecem desi inima n-are chef de nicio mascarada, alteori desi inima e in pace, nu se incropeste nicio petrecere. circumstantele se aseaza problematic una langa alta si reusesc sa faca dintr-o noapte pompoasa, una grea si goala.
nu sunt trista. sunt numa treaza. asa ca profit de aceasta gaurica din noapte sa trimit un gand bun in stanga si in dreapta, ca de bun ce-oi trimite, bun mi s-o intoarce.

le urez vecinilor care boncane de 2 saptamani in apartamentul de vis-a-vis sa le iasa o treaba buna si sa-si gaseasca fericirea mai repede ca mine, in spatele usii din lemn masiv. iar cand s-or uita prin termopanele cu excelenta izolare termica, sa vada tot ce nu pot eu sa vad. altfel ar fi pacat de tot praful, de toata baraiala, de toti banii.

ii urez lu socra-mio sa lupte cu toate complicatiile si sa se intoarca acasa la el, ca la spital nu e mare distractie in general.

ii urez lu tatalutoma sa reuseasca sa ne miroasa mai mult anul asta, acum ca patima tigarilor a fost invinsa. si-o umple plamanii cu ras nou de tomica si-o mai scutura din tristetile vechi.

ii urez lu dragu de frati-mio usa la debara si alte mici fericiri casnice la care nu si-a dat voie in goana carierista de pana acum.

noului catel al parintilor mei ii urez bun venit in gospodarie. e un norocos sa-i vada imbratisandu-se pe viu.

lu mamaie ii urez sa mai stea in viata, daca mai poate, ca asa bine e la ea la piept.. si toma a zis!

prietenelor pe val le zambesc cu admiratie, iar prietenelor in cumpana le promit ca o sa fim mai bine.

iar mie imi urez sa invat sa ascult. sa ma extrag din melodrama atunci cand incepe durerea de cap si sa dau sanse. sa ma iert pentru toata pripa si sa ma iubesc pentru toate reusitele.
clinc clinc



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet