cairo e un amestec perpetuu de curat cu murdar, de rupt cu nerupt, de praf cu sclipici; coafuri insarmalite se preumbla printre capete smerit imbrobodite, masini luxoase isi fac loc printre carute si biciclete ponosite, pietonii isi poarta grijile printre magari si pisici.
egiptenii sunt atat de familiarizati cu haosul, ca uneori nu mai stiu daca ma doare pentru mine sau pentru ei. tatalutoma crede ca peste tot doare, justificand ca in tari ordonate dor alte aspecte, care aici de atata dezordine s-au sentimentalizat. ca in tari mai drepte oamenii se deprima, se sinucid de plictiseala, aici inca mai pretuiesc viata, asa murdara cum curge ea.
imi cere niste timp sa incerce sa indrepte si aici lucrurile, dar abordarea lui e de un umanism care uneori ma incurca, asa ca tac, sa nu ma ranesc. am promis sa invat sa ascult.
ca sa nu ma deprim privesc des cerul. ca sa ma invinovatesc de placere ma uit inspre un cuptor de paine, ca sa ma reimprospatez ma uit la o caruta cu mandarine, ca sa ma tin preocupata vorbesc cu toate pisicile, ca sa se lege toate armonios, ma uit la minunea de toma. l-am facut din dragoste si el stie. are cei mai frumosi parinti si are 2 perechi de bunici pe pamant, plus o strabunica. n-are dezamagiri. nu tine suparari. calca sesin, zambeste magic. topeste inimi, reda sperante.
ma tot intreb daca ducand o viata mai usoara, mi-ar fi mai greu sa extrag esenta?
daca avand acces la arta, m-as lenevi?
daca niste haine noi m-ar face mai mandra de cine am devenit.
daca o strada curata nu mi-ar mai spune nicio poveste?
visez la un vin bun. sa ma asez pe canapeaua asta si sa-l servesc la strada. sa ma uit la mizerie cu seninatatea lui toma si cine sunt sa imi ajunga.
Comentarii
Trimiteți un comentariu