Treceți la conținutul principal

visez la un vin bun

cairo e un amestec perpetuu de curat cu murdar, de rupt cu nerupt, de praf cu sclipici; coafuri insarmalite se preumbla printre capete smerit imbrobodite,  masini luxoase isi fac loc printre carute si biciclete ponosite, pietonii isi poarta grijile printre magari si pisici. 
egiptenii sunt atat de familiarizati cu haosul, ca uneori nu mai stiu daca ma doare pentru mine sau pentru ei. tatalutoma crede ca peste tot doare, justificand ca in tari ordonate dor alte aspecte, care aici de atata dezordine s-au sentimentalizat. ca in tari mai drepte oamenii se deprima, se sinucid de plictiseala, aici inca mai pretuiesc viata, asa murdara cum curge ea.
imi cere niste timp sa incerce sa indrepte si aici lucrurile, dar abordarea lui e de un umanism care uneori ma incurca, asa ca tac, sa nu ma ranesc. am promis sa invat sa ascult.
ca sa nu ma deprim privesc des cerul. ca sa ma invinovatesc de placere ma uit inspre un cuptor de paine, ca sa ma reimprospatez ma uit la o caruta cu mandarine, ca sa ma tin preocupata vorbesc cu toate pisicile, ca sa se lege toate armonios, ma uit la minunea de toma. l-am facut din dragoste si el stie. are cei mai frumosi parinti si are 2 perechi de bunici pe pamant, plus o strabunica. n-are dezamagiri. nu tine suparari. calca sesin, zambeste magic. topeste inimi, reda sperante.

ma tot intreb daca ducand o viata mai usoara, mi-ar fi mai greu sa extrag esenta?
daca avand acces la arta, m-as lenevi?
daca niste haine noi m-ar face mai mandra de cine am devenit.
daca o strada curata nu mi-ar mai spune nicio poveste?

visez la un vin bun. sa ma asez pe canapeaua asta si sa-l servesc la strada. sa ma uit la mizerie cu seninatatea lui toma si cine sunt sa imi ajunga.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet