Treceți la conținutul principal

sprancene de diva

tomica- regele strampilor a adormit. profit de puiutul lui de somn, aprind o lumanare si incondeiez povestea zilei de azi, prima din an, asa simpla si speciala, usoara si grea, vesela si trista cum s-a priceput sa curga.
ne-a trezit tatalutoma cu cate un pupic apasat de happy new year si cu micul dejun pregatit la bucatarie. a trebuit sa fuga. pana m-am dezmeticit, toma a reusit sa verse o oala de ceai pe podea.. era rece deja, deci niciun accident. se uita asa la ceai cum curge lin si cum face pleosc pleosc atunci cand ajunge jos. m-am grabit sa sterg ceaiul iar toma s-a grabit sa traga de pe masa -la care de cateva zile ajunge mai bine cu un centimetru- farfuria cu oua ochiuri. le-am prins din zbor. incepeam sa ma trezesc.
mai pui de energie vie, hai sa iesim din casa, ca luam foc in prima zi din an.
s-a instalat in carucior. era de acord.
am trecut pe la piata. in cairo azi nu inseamna nimic.. e asa o zi si gata. daca e vant, nasol, daca e praf, nicio noutate.. iau lipii, ton, salata verde, marar, orez.. si ma abat pe la un cabinet cosmetic, sa-mi arcuiesc un pic sprancenele, sa explodez de atitudine maine la interviul la care am fost chemata. 
cabinetul e o maghernita chicioasa, dar calduta. ma strecor cu tot cu carucior si parchez langa o lampa menita sa scoata puncte negre din cei mai netrebnici pori. paiete, ghirlande, detalii sclipicioase vin sa ucida orice intentie a ochilor de a se relaxa. tv-ul emite niste manele libaneze la mare cautare in egipt. toma aplauda generos. zic si eu: bravo mami!
sunt informata ca in 5 minute ma preia o fetiscana cu penseta, cu papiota, cu forfecuta si cu skill. o stiu. o sa fie bine!
toma vrea afara din carucior. il respect, deci il eliberez. zambeste tuturor reprezentantelor sexului rotund si frumos. ele ma intreaba: fetita? nu, baiat. uhuhu.. cu buzele tuguiate, ca si cand acum ca e clar baiat, ocheadele pot fi trecute la seductie.
o gagica isi pune extensii. nu inteleg de ce tot efortul, dar urmaresc procesul, ca sa nu treaca ziua fara nicio lectie.
un baiat grasut aduce meshele de par fals, semi-ud si ciufuluit spre a fi uscate, pieptanate si ondulatem precum claia adevarata in care urmeaza sa fie atasate. un nene cu unghia de la degetul mic luuunga, infige fiecare capat de mesha intr-un sertar si inchide bine ca intr-o menghina, de unde si expresia: ti-ai prins paru'n usa?
se uita toma atent cum paru fals prinde viata sub bagheta magica in forma de unghie ascutita. domnisoara cu silicon in buze, fond de ten pe gusha si ghete de lac isi asteapta meshele, trimite repede un sms si se stramba. cred ca altceva vroia sa scrie, dar acum e tarziu. incerc sa-i transmit cu puterea mintii ca n-o sa se intample o schimbare prea mare la ea in cap, dar tot cu puterea mintii imi transmite si ea ca meshele sunt intentionat arse un pic la varf, ca sa se potriveasca cu varfurile ei arse de vreme sau de necaz, deci totul o sa curga natural.
ma plictisesc. toma nu. isi plimba strampii prin toate ungherele salonului si ii stralucesc ochii inaintea fiecarei boroboate la care s-ar inhama. il anunt pe sefu al mare- un artist de altfel, si aici nu mai fac nicio bascalie, chiar e bun- ca au trecut cele 5 minute promise, ba chiar 20, ba chiar juma de ora. sunt cam gata. el zambeste si imi zice: acu acu. are o intuitie buna ca fetiscana cu papiota e gata sa ma preia.
ii urez bafta domnisoarei cu par de-adevaratelea amestecat cu par fals si ma fac nevazuta.
nu-mi fac griji pentru toma. salahorasul de vreo 12 ani e fericit sa-l aiba in grija vreo 7 minute in loc sa -si piarda degetele in claiele de par mincinos. zice toma: grasutule, ma urci si pe mine pe scaunul ala mov? asaaa. lasa-ma un pic aici.. auzi, ma cobori treptele alea doua.. aoleu, unde e mami? uite-o uite-o zice grasutu si mi-l aduce.. inainte ca toma sa se panicheze.
sunt gata sa plang sub mana fetiscanei care smulge sprancene cu viteza papiotei. toma imi pune o mana pe genunchi, in semn de fii barbata! ii multumesc. chinul s-a terminat. 
il depun in carucior si el intelege. borboroseste ceva spre iesire, dar slagarul de la tv se impleteste cu periile rotative onduland la meshe, ca nu inteleg o boaba din necuvintele lu toma. cred ca isi lua la revedere de la grasut. e un civilizat! si eu o diva, gata sa ridic din spranceana cand o fi sa negociez maine salariul.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet