Treceți la conținutul principal

de la capat

am facut un ceai de anason, mi-am uns nasul cu ulei de patrunjel si-am taiat o ceapa pe dindoua, depunand elegant jumatatile una la capul lui tomica dormind si una la capul meu scriind. fie ca aceste odorizante miraculoase sa suga toate bacteriile care ne-au ingenunchiat sprinteneala ultimelor zile.
copacul de iasomie din fata casei s-a despuiat de tot. o ia de la capat. il inteleg.
la lectia asta mereu am luat 10, fie ca era randul meu la ascultat, fie ca trebuia sa improvizez.
gradinitele pe care le-am vizitat cu cateva saptamani in urma au inceput sa sune. ca sa vedeti doamna corina ca ati lasat un CV la noi si ca arata frumos.
ma dau si eu mare si le raspund ca va trebui sa-mi verific agenda intrucat am mai multe oferte in momentul de fata, dar ca o sa revin cu un telefon.
am inceput sa miros abordarile, sa prevad simbriile, sa trec peste cordialitati, sa cantaresc oferta si sa ma dumiresc repejor. una dintre gradinite insa, cea de la care aveam cele mai entuziaste asteptari, ma vrea pentru o pozitie executiva. salariul nu e mare, dar e decent. dublul rusinii. toma e inclus si el in aventura. 
[s-a uitat in ochii mei dupa ce am inchis telefonul si mi-a zambit cu sarm de om mare. zic: da ma, am zis da, ce sa mai.. cred ca o sa fie mai bine si de tine ca la gradinita asta prea nu aveati de niciunele in clasa. cat sa te holbezi la celialti bebelusi fara o carte, fara o muzica, fara jucarii?
ma intreaba: si io pe d-a moaca? pai da cum ma? pe bani? ar trebui sa le tai bilete la poarta sa te gadile. 
sa ma gaaadilee? 
nu ma, ma hazardam si io. vezi ca ma pun astia ca un fel de directoare, ai si tu grija cum faci caca, adunat asa in scutec.. sa nu ne facem de ras. 
da ma, pai te-am incurcat io vreodata? da lapte o sa imi mai dai? 
dau dau, ca n-oi seca de atata directorat, pleznimi-ar sacoul de bunastare]
acum ca gluma a fost râsa, inima doare deja pentru cei 7 copii cu care mi-am petrecut ultimele 2 saptamani. si pentru parintii lor, fata de care m-am angajat la un drum nedrept de scurt. dar nu plang. nici copacul de iasomie nu plange.

am mai inchis relatii, mi-am mai luat la revederi dureroase.
conducerea actualei gradinite s-ar putea sa aleaga sa nu ma plateasca fiindca mai rau i-am incurcat. sunt gata sa beau si pentru nereusita asta. s-or aranja in curand platile si pe strada meritelor mele. 
am timp intre demisie si reangajare sa vindec laringita si sa vizitez o prietena. apoi cu glas nou, cu incredere si cu toma de mana, sa las primavara sa-mi intre in piept.

Comentarii

  1. felicitari din inima! bunastarea sa curga ca laptele si mierea :). Esential e sa fiti amandoi/amantrei sanatosi, restul dupa cum vezi, vine de la sine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa fie intr-un ceas bun! Si cu succes! :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet