Treceți la conținutul principal

de-ale gospodariei

la gradi copiii au inceput sa ma strige 'mama' din greseala. nu-i corectez. ma invelesc cu confuzia lor pana la prima pauza, cand merg sa-mi alaptez copilul de-adevaratelea si sa-i miros imprieteneala cu ceilalti bebelusi. e unu tuciuriu care mi-l tot trage de par. toma alege sa rada de gest, poate poate tuciurilul renunta. inca nu...
4 batute fix. toma saluta portarul. iesim. vorbim cu 2 pisici, cumparam un buchet de broccolli, 2 cepe si 3 castraveti. un brutar ii intinde lu toma un pateu cu branza. lasam asa..
ajungem acasa. nu stiu cu ce sa incep.
reincalzesc un strop din cafeaua de dimineata, spal muntele de vase, pitesc si broccolli-u in cuptor, culeg din mers rufe, servetele, prosoape, resturi de biscuiti de pe jos. deschid cate geamuri pot. ud busuiocul din balcon, bietu busuioc..
toma bangane niste oale de aluminiu in bucatarie. 
binecuvantata fie aceasta banganeala care imi da timp sa pun un borcan de castraveti la murat.
banganeala a luat sfarsit. amin. toma cerseste ceva de pe masa, orice. ii dau un biscuite de ovaz. castig 2 minute. arunc niste rufe in masina de spalat. intuiesc o fericire necurata si ma avant in camera. toma imi butoneaza laptopul. chiar dorim sa restart sau mai bine cancel? cancel sigur ca da. si laptopul se sustrage din mainile neastamparate. se porneste vaicareala. ii dau o teaca cu 2 arahide. iimmm. e buna de lins niste clipe. mi-o intinde. i-o sparg si i-o dau inapoi. iar am niste clipe libere. aproape ca nu stiu ce sa fac cu ele. cand sa ma decid, pac primesc inapoi arahidele, sa le maruntesc si sa i le mai dau o data.
ma supun. iar ma lasa in pace.
fug la masina de spalat, pac detergent, pac balsam, power, start.
cersetorul de toma mai vrea ceva, orice..
calc pe cojile de arahide, inteleg cata mizerie e pe jos. refuz sa ma ingrijorez. ii dau jumatate de lamaie. o linge bombanindu-ma.
dau drumu la masina de spalat. opresc focul la cuptor. miroase bine.
toma nu mai poate. 
da-o in lamaia mea de oboseala, da-mi niste lapte si lungeste-ma juma de ora. auzi si cat dorm, da macar cu matura, fa si tu ceva!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...