Treceți la conținutul principal

despre libertate si alte iluzii

stau cu toma la san si cu laptopul pe genunchi. punctez ziua succint, iar daca n-apuc s-o fac, ma culc datoare la voi. iar daca imi scade apa din oala cu cartofi, ramaneti voi cu povestea si tatalutoma fara cina. gata. turturel doarme. ma scot din gura lui pe furis si merg sa dau focul mic la cartofi..

am fost la gradi azi, cum am promis, cum a ramas stabilit, cum ne-am asumat.
el a plans in reprize, dar m-a iertat. m-am tot intrebat incercand sa ma concentrez pe ale mele, cum curge timpul la el in minte. cum trec minutele dupa ce dispar cu totul din raza lui de ingrijorare. cum reuseste sa se remonteze si sa danseze, iar apoi cat doare readusul aminte ca e printre straini?

mi-am curatat clasa, mi-am sortat materialele, am stat pe langa doamne 'expermentate' ca sa vad cum se face educatie si sa stiu si eu de maine. 
un baietel dus in lumea lui mi s-a lipit de pantaloni, de obraz, de degete. de unde stie el ca o sa fie la mine in clasa de maine? de unde m-a ales el deja? il cheama nur - lumina.
cand a venit vremea, mi-am incalzit o fasole la bucatarie si-am schimbat 2 glume cu bucataresele. mi-a zis sefa oalelor cu orez si loboda ca sunt frumoasa. asa zic egiptenii cand ii cuceresti, nu neaaparat ca ai fata simetrica si corespunzi vreunei norme estetice, ci ca esti om frumos, de treaba cum ar veni.
i-am multumit si eu de eforturi. nu de alta, dar aflasem ca tomica a gustat loboda si i-a dat verde.

ziua s-a impachetat repede si ne-am regasit pe la 4 topiti intr-o imbratisare de care si eu si el aveam nevoie ca sa mai fim oameni si pe seara.
mi-a zambit istovit de dor si l-am pupat prea mult pentru o mama care lucreaza in aceeasi cladire cu puiul ei. doamna din palestina mi-a zis ca e mandra de atitudinea lui, ca nu fura jucarii din alte maini, nu impinge si nu urla. ca plange cand si cand, dar cu fiecare zi mai putin. il iubeste deja, iar el zambeste cand ea zice asta. ce pui generos am!

sarim in prmul autobuz rosu. biletul costa 1 lira.
o gagica foarte imbrobodita mi-l preia din brate iar el nu plange. se scufunda la pieptul ei si are incredere ca n-o sa-l las acolo pe veci. schimb 2-3 vorbe cu musulmanca. o intreb daca a votat azi pentru constitutie. imi sopteste vinovat ca nu. 
nu stiu cat de la curent sunteti cu evenimentele, dar jocul politic de pe scena egiptului e cam asta: cine merge la vot, automat zice da constitutiei, implicit da armatei. cine nu merge, lasa de inteles ca sustine fratia musulmana. nu e un joc cinstit, ca de altfel niciun referendum de neunde, dar pare un joc necesar.
in fine..
se elibereaza un loc la geam.
ii multumesc gagicii care nu stie ce face nevotand si merg sa ma odihnesc. toma- de obicei un vulcanic, mi se lipeste de piept si inimile noastre isi schimba ofurile de peste zi.
cand ofurile se vor fi epuizat, calatoria e gata si ea.
imi fac loc printre subrate si imi iau la revedere de la musulmanca.
toma ii face si el cu mana. ea rade curat.
coboram si ne amestecam cu multimea; incerc sa gasesc o solutie pentru restul de drum pana acasa.
un taxi cu o mamaie in dreapta soferului opreste langa noi. mamaia ma intreaba unde merg. raspund, iar ea ma invita inauntru.
ii multumesc de generozitate si ea zice un fel de fugi de-aici mai fata ca doar nu te las in strada cu copilul in brate.
e o babuta haioasa si treaza. soferul e mandru si el de alegerea ei.
o intreb daca a votat. nooormal, imi raspunde., da, da, da, de 1000 de ori da, semn ca vrea sa scape de fratia musulmana cu orice pret, deci si de gagica din autobuz.
mentionez ca si mamaia e imbrobodita, dar se vede treaba ca pe ea n-o imbrobodeste nimeni.
imi iau niste secunde bune sa ma minunez de femeia din mine, libera de dilema murdara a constitutiei netarii mele, de femeia din autobuz, libera si ea in iluzia ei si de mamaia din taxi, mai libera ca noi doua la un loc.
toma captivul ma cauta de lapte.
inca un pic mami.. si te eliberez!







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet