Treceți la conținutul principal

If to love each other is the job, then the happy life is the salary

ehei dragii mei, mamele mele, uitati-ma o romancuta prapadita dand cu mopu in cairo, scuturand presurile si asteptand o irlandeza de suflet sa ne calce pragul, sa mai depanam povesti globale la un foc de tabara in balcon si la un prosecco adus de ea cu grija de irlandez, de la mama lui, respectiv din peninsula in forma de cizma cu toc, de care si eu si ea suntem legate prin fibre despre care o sa povestesc in alt context, ca altfel nu mai apuc sa pun punct acestui carnat de inceput de poveste.
am fost chemata finalmente [uite cum imi da tarcoale deja italiana] la discutia cu sefu al mare, la gardinita de care va povesteam mai alaltaieri.
mi-am pus niste cizme rosii, brici, cadou de la anca din italia, hop deja alta coincidenta.. 
dom director a simtit sa-si aprinda 2 tigari in timpul conversatiei, semn ca eram puternica.
toma a asistat si el la negocieri, semn ca mereu vom fi unul.
s-au impartit cartile. plansul fusese plans.
mi-am vazut clasa, maricica, aerisita, ferestre largi, renascentiste, balconas la strada, cu mocheta pe care sa-mi asez mogaldetele de 2 ani jumate si sa le cant ten little indians. dom director mi-ar fi dat o tanti sa ma invete ce si cum in primele zile, i-am zis sa faca ceva mai util cu tanti ca io simt sa intru in paine si ii promit ca stiu ce zic. a fost momentu in care si-a aprins a doua tigara.
salariul e un pic peste cat am plans initial, atat cat sa pot sa strecor si taxiul in toata tevatura, deci sa ajung la treaba cu cizmele de doamna neprafuite.
l-am dus pe toma la clasa lui sa planga si el de acomodare, sa-mi rupa sufletul, dar sa-mi arate inca o data ca e deasupra a ce cred eu despre el.
doamna lui, o palestinianca cu inima pe chip, mi-a comunicat necesitatile ei saptamanale in ceea ce mi-l priveste. a fost placut surprinsa sa afle ca toma nu mananca lactate sau carne, nu consuma cosmetice sau medicamente, deci e un baietel necomplicat.
mi l-a adus dupa 3 ore marturisind ca e un copil special, ca si atunci cand plange, nu e un scandalagiu, ca a dansat, a aplaudat, s-a dat in stamba din prima, a socializat frumos cu ceilalti bebelusi. asa m-a apucat o caldura pe dinauntru si l-am strans la piept, iar ei i-am multumit pentru cine e; ea a zis: nu-mi multumi frumoasa mea, ca asta mi-e meseria si iubesc copiii. el e un om frumos si n-am facut decat sa-ti spun.
am plecat senina spre casa, povestindu-i lu tomica bucata mea de zi fara el.
ne-am oprit la un magazin cu semnite, pastai, fructe uscate si tot ce nu stiai ca exista, dar ca e bun de rontait. am cumparat de 10 lire caju si-am pus la cale viata noastra ocupata, de marti incolo.
am petrecut seara band bere si povestind cu tatalutoma fiecare picatura din zi, asa importanta cum se desfasurase ea la toma in univers, apoi la mine in univers si in definitiv in universul nostru norocoso-comun.
toma a dansat si a venit la mine si la tati pentru imbratisari repetate.
o auzi tomica? zicea tatalutoma, deja vorbeste despre copiii ei si despre clasa ei si despre balconul ei cu povesti. uite-o ce frumoasa e cand radiaza.







Comentarii

  1. draga mamalutoma,

    daca as avea un pahar cu ceva care sa imi placa in mana, as bea intru sarbatorirea angajarii tale (n-am. sunt la birou. citesc despre...n-am. in fine).

    imagineaza-ti asta, draga mamalutoma: cineva zambeste pentru tine astazi. cu tine...si din cauza ta. lumea e putin mai buna intr-un colt de lume despre care n-ai habar (the butterfly effect...hm?)

    sa fie intr-un ceas bun!

    cu drag,

    colega aceea

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari, Corina !!! Ma bucur din suflet ca ai reusit, esti o luptatoare ! Numai bine iti doresc !

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur pentru reusita ta, Corina! Si eu zambesc pentru tine, astazi :) Sa aveti drum lin, in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  4. draga Corina, felicitari din toata inima! iti doresc tot binele din lume si sa va fie intr-un ceas bun! te admir din toata inima, si tataluitoma are dreptate, cand nu e mizerie exterioara e multa interioara iar bogatia unei societati duce la depresii si plictiseli...etc. mai bine bucura-te de oamenii care inca is oameni si care inca stiu sa faca conversatie si is inimosi!
    V-am pupat
    Alina

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet