If to love each other is the job, then the happy life is the salary

ehei dragii mei, mamele mele, uitati-ma o romancuta prapadita dand cu mopu in cairo, scuturand presurile si asteptand o irlandeza de suflet sa ne calce pragul, sa mai depanam povesti globale la un foc de tabara in balcon si la un prosecco adus de ea cu grija de irlandez, de la mama lui, respectiv din peninsula in forma de cizma cu toc, de care si eu si ea suntem legate prin fibre despre care o sa povestesc in alt context, ca altfel nu mai apuc sa pun punct acestui carnat de inceput de poveste.

am fost chemata finalmente [uite cum imi da tarcoale deja italiana] la discutia cu sefu al mare, la gardinita de care va povesteam mai alaltaieri.

mi-am pus niste cizme rosii, brici, cadou de la anca din italia, hop deja alta coincidenta.. 

dom director a simtit sa-si aprinda 2 tigari in timpul conversatiei, semn ca eram puternica.

toma a asistat si el la negocieri, semn ca mereu vom fi unul.

s-au impartit cartile. plansul fusese plans.

mi-am vazut clasa, maricica, aerisita, ferestre largi, renascentiste, balconas la strada, cu mocheta pe care sa-mi asez mogaldetele de 2 ani jumate si sa le cant ten little indians. dom director mi-ar fi dat o tanti sa ma invete ce si cum in primele zile, i-am zis sa faca ceva mai util cu tanti ca io simt sa intru in paine si ii promit ca stiu ce zic. a fost momentu in care si-a aprins a doua tigara.

salariul e un pic peste cat am plans initial, atat cat sa pot sa strecor si taxiul in toata tevatura, deci sa ajung la treaba cu cizmele de doamna neprafuite.

l-am dus pe toma la clasa lui sa planga si el de acomodare, sa-mi rupa sufletul, dar sa-mi arate inca o data ca e deasupra a ce cred eu despre el.

doamna lui, o palestinianca cu inima pe chip, mi-a comunicat necesitatile ei saptamanale in ceea ce mi-l priveste. a fost placut surprinsa sa afle ca toma nu mananca lactate sau carne, nu consuma cosmetice sau medicamente, deci e un baietel necomplicat.

mi l-a adus dupa 3 ore marturisind ca e un copil special, ca si atunci cand plange, nu e un scandalagiu, ca a dansat, a aplaudat, s-a dat in stamba din prima, a socializat frumos cu ceilalti bebelusi. asa m-a apucat o caldura pe dinauntru si l-am strans la piept, iar ei i-am multumit pentru cine e; ea a zis: nu-mi multumi frumoasa mea, ca asta mi-e meseria si iubesc copiii. el e un om frumos si n-am facut decat sa-ti spun.

am plecat senina spre casa, povestindu-i lu tomica bucata mea de zi fara el.

ne-am oprit la un magazin cu semnite, pastai, fructe uscate si tot ce nu stiai ca exista, dar ca e bun de rontait. am cumparat de 10 lire caju si-am pus la cale viata noastra ocupata, de marti incolo.

am petrecut seara band bere si povestind cu tatalutoma fiecare picatura din zi, asa importanta cum se desfasurase ea la toma in univers, apoi la mine in univers si in definitiv in universul nostru norocoso-comun.

toma a dansat si a venit la mine si la tati pentru imbratisari repetate.

o auzi tomica? zicea tatalutoma, deja vorbeste despre copiii ei si despre clasa ei si despre balconul ei cu povesti. uite-o ce frumoasa e cand radiaza.