Treceți la conținutul principal

n-a zis nimeni c-o sa fie usor!

m-am trezit la 6 si 10, am mancat niste zacusca, am baut o cafea buna si-am trecut in revista cu tatalutoma provocarile zilei. 
toma a primit cadou extra jumatate de ora de somn si-am refuzat sa ma ingrijorez c-as intarzia la scoala.
camasa asta ti-am luat-o eu? m-a intrebat tatalutoma admirativ.
da da, apas eu pe raspuns semn ca-l complimentez pentru alegere.
auzi, curmalele s-au terminat fiindca ai mancat si tu din ele? intreb eu numai ca sa stiu daca toma chiar a mancat atat de multe.
daca nu mai sunt, inseamna ca s-au terminat! taie tatalutoma curiozitatea mea cantitativa.
nu te acuzam, vroiam doar sa inteleg cate zile ne-au ajuns cele pe care le-am cumparat.
cred ca a inteles si el ca a fost taios, asa ca il aud din baie cum deruleaza numarul curmalelor in minte si cum detaliaza raspunsul. 
suntem bine.
arunc tocurile in geanta, incalt balerinii de cursa lunga, asortez un inel de plastic si merg sa-l trezesc pe toma.
l-am invatat sa le spuna doamnelor de la gradi: good bye ladies si lui ii place asumarea asta. cred ca si femeilor de serviciu le place. 
ma priveste zambind. azi si mami e lady.
cere pe olita cartea cu povesti de suflet, de la mamaia.
nu e gata de plecat la gradi, desi e imbracat, mancat, are cartea la subrat.
ca sa-l introduc in lift ii dau vestea ca azi tati o sa-l culeaga de la gradi si-o sa mearga impreuna la o inghetata.
fata lui straluceste. suntem in lift. mami, tati icecream!
ieeei, celebrez eu compozitia zilei: sedinta grea cu parintii la mine si quality time la toma si tati.
soarele e sus? e sus!
ochelarii mei luati de la magazinul cu facaturi sunt gata sa ma poarte prin zi.
vantul e mai rece decat am preconizat, dar n-a zis nimeni c-o sa fie usor. 
in taxi toma e cuminte ca o lalea. ne gandim fiecare la ale lui.
mami, I like mamaia! imi spune el de nicaieri, iar eu stiu deja ca vestea asta o sa-i incalzeasca inima lu mamaie, imediat cum o sa deschid calculatorul.
de cum ajungem la usa gradinitei el incepe sa planga.
doamna confirma ca in rastimpuri o aminteste pe mamaia, semn ca ii e inca dor de pucioasa.
il pup pe obraz.
sta drept, nu se agata de mine. imi face cu mana cu lacrimi cu tot.
sunt mandra de demnitatea lui si-i spun ca-l iubesc.
n-a zis nimeni c-o sa fie usor!

Comentarii

  1. te citesc de pe o insula din vechea upa.. mi-e dor de puica mea si abia astept s-o strang in brate!!! nu e usor deloc, uneori..

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet