Treceți la conținutul principal

dream big!

am pus un cosulet pe birou si-am invitat profesori, parinti, copii, sa scrie un vis si sa-l depuna in cos. poate ca stand laolalta, visele se incalzesc si se ajuta unele pe altele sa creasca.
regula jocului: pui un vis, ai dreptul sa citesti unul. 
la sfarsitul zilei, trec asa prin vise sa ma binedispun.
jocul curge frumos. cosul se umple.
un copil isi doreste sa devina fotbalist, profu de sport o marire de salariu, doamna de la hr sa slabeasca, profa mea de gradinita vrea sa se marite cu un diplomat, psihologul din filipine vrea pace in lume, colega mea de la administrativ il vrea sanatos pe sotul ei.
copiii ma intreaba: mis, you really think this works?
of ma copii, nu sunt Santa. nu pot sa promit. dar daca voi credeti tare tare in vis si-l puneti aici la caldurica, s-ar putea sa se implineasca.
intre atatea evaluari de sfarsit de an scolar, cu temeri despre cum te vad superiorii sau cat de serios ti-ai facut treaba, vin eu cu cosul asta de vise, sa mai scutur tensiunea.
am atatea de pus la punct azi si ma tin de vise.
pe biletelul depus de mine in cos scrie: i dream of a garden. pana una alta, am uitat apa deschisa pe acoperis, aproape c-am distrus casa, am strans ieri la apa 2 ore cu tatalutoma nervos cum nu l-am vazut niciodata. imi venea sa rad cand urla ca sunt o inconstienta.
toma se balacea despuiat pe langa noi, crezand ca i-am adus marea la picioare, pe acoperis. ne-a ajutat mult. imi place ca pot sa contez pe el.
a facut pipi in apa aia care nu se mai termina. scurgerea se infundase de la atata pamant depozitat pe acoperis, in eventualitatea gradinii la care visam.
am venit eu cu ideea salvatoare de a ne folosi de un furtun cules de taica-mio de pe strada, cand ne -a vizitat la craciun.
cu furtunul asta si cu principiul vaselor comunicante cred ?!? am varsat apa din galeti, intr-o conducta de scurgere, atasata cladirii. numai ca tatalutoma a trebuit sa suga niste apa din furtunul ala, ca sa inceapa sa curga. nu i-am mai spus ca toma a facut pipi. nu era momentul.
ne-am imbratisat toti 3 cand am terminat treaba. 
o sa sarbatorim diseara cu un gratar pe acoperisul spalat si-o sa revisam visul gradinii suspendate.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet