Treceți la conținutul principal

cand toma doarme adanc, se odihnesc si dumnezeii.

doarme toma ca o carte deschisa.
a alergat, s-a catarat, s-a tarat printr-un parc cumsecade, pret de vreo 4 ore. l-am adus acasa plin de nisip si l-am depus cinstit pe pat sa-si odihneasca oasele istovite de-atata initiere.
are un camarad elvetian, mai sprinten ca el, dar deloc competitiv. imi place prietenia lor asumata.
i-am gasit langa un arbust, conversand cu o pisica. pisica nu fugea de ei, iar ei n-o deranjau.
toma o striga pisa, iar younis o striga pussy. apoi amandoi radeau de cat de haios suna limba celuilalt.
eu cu mama lu younees conversam despre un copac din israel, menit sa rezolve cumva toate problemele umanitatii. ea mi-a adus niste seminte care arata a inceput si sfarsit de lume in acelasi timp.
mi-am promis brusc sa ofer anul asta oricarui aniversat, cu orice ocazie la care ma intamplu, niste semnite, un ghiveci si o punguta de pamant. inima imi spune ca n-o sa dezamagesc pe nimeni.
dupa-amiaza e moale si calda. curge incet. cand toma doarme adanc, se odihnesc si dumnezeii.
tatalutoma e suparat ca am dat drumul la apa fierbinte, fara sa ma asigur ca toma nu e pe langa cada. n-am luat in calcul ca toma a crescut cam un cm in romania, deci a ajuns cu usurinta la jet si s-a semifript, pret de 2 lacrimi care l-au bulversat pe tatalutoma pentru 2 zile. degeaba am pupat degetul si-am incercat sa justific neglijenta.
acum stam amandoi pierduti in masinile noastre de calcul, el programand, eu narand.
nu vorbim, dar are soarele grija sa puna pace peste razboiul parenting-ului nostru.
poate fac niste fursecuri cu rosii si busuioc, sa mai rup monotonia.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...