Treceți la conținutul principal

cand toma doarme adanc, se odihnesc si dumnezeii.

doarme toma ca o carte deschisa.
a alergat, s-a catarat, s-a tarat printr-un parc cumsecade, pret de vreo 4 ore. l-am adus acasa plin de nisip si l-am depus cinstit pe pat sa-si odihneasca oasele istovite de-atata initiere.
are un camarad elvetian, mai sprinten ca el, dar deloc competitiv. imi place prietenia lor asumata.
i-am gasit langa un arbust, conversand cu o pisica. pisica nu fugea de ei, iar ei n-o deranjau.
toma o striga pisa, iar younis o striga pussy. apoi amandoi radeau de cat de haios suna limba celuilalt.
eu cu mama lu younees conversam despre un copac din israel, menit sa rezolve cumva toate problemele umanitatii. ea mi-a adus niste seminte care arata a inceput si sfarsit de lume in acelasi timp.
mi-am promis brusc sa ofer anul asta oricarui aniversat, cu orice ocazie la care ma intamplu, niste semnite, un ghiveci si o punguta de pamant. inima imi spune ca n-o sa dezamagesc pe nimeni.
dupa-amiaza e moale si calda. curge incet. cand toma doarme adanc, se odihnesc si dumnezeii.
tatalutoma e suparat ca am dat drumul la apa fierbinte, fara sa ma asigur ca toma nu e pe langa cada. n-am luat in calcul ca toma a crescut cam un cm in romania, deci a ajuns cu usurinta la jet si s-a semifript, pret de 2 lacrimi care l-au bulversat pe tatalutoma pentru 2 zile. degeaba am pupat degetul si-am incercat sa justific neglijenta.
acum stam amandoi pierduti in masinile noastre de calcul, el programand, eu narand.
nu vorbim, dar are soarele grija sa puna pace peste razboiul parenting-ului nostru.
poate fac niste fursecuri cu rosii si busuioc, sa mai rup monotonia.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...