Treceți la conținutul principal

Zile pătrate

Zilele pătrate curg greu, se dizolvă unele într-altele fără să mai știm dacă e miercuri sau vineri, ne mutăm din casă în solar, mai dăm iama în lanul de lucernă și apoi iar în casă, iar solar. A înflorit caisul de atâta liniște adusă de panică, l-au populat albinele dragile, azi am văzut și un fluture bând niște nectar cu nestingherire.
Buruienile apar una câte una, viguroase și gata să-mi povestească despre noua gură de oxigen pe care o resimte planeta de când omul îngenuncheat se întreabă pe unde a greșit și ce-i rămâne de făcut cu noua ordine a libertăților, din ce va trăi și când va putea umbla iar de colo până colo.
Sunt din nou casnică cu expertiză, glorific homeschooling-ul, creez situații de învățare, inspir, expir, mai urlu, mă adun, pictăm pietre, bețe, facem ciorbă de castane cu apă de ploaie și ne prefacem c-o fierbem la pirostrie. Plantăm apoi castanele din ciorbă, copiii joacă niște baschet, eu schimb mesaje cu alte mame de pe planetă, izolate și ele în bucățica lor de univers. Tao mai vrea să gătească, l-a inspirat rău ciorba de castane așa că îl spăl, îl schimb și ne apucăm iar de pretend cooking cu 3 macaroane, o mână de orez, 3 fire de mărar și 5 boabe de cătină. După ce le vântură, le zăpăcește, mai varsă pe jos, se apucă și mănâncă din ce și-a gătit. Merg și pastele crude pe timp de izolare. Las apusul să-mi scalde fața și îmi vorbesc pe dedesubtul întâmplărilor încercând să-mi așez gândurile într-o ordine pe care sinele meu s-o primească cu încredere.
Încerc să evit conflictele de idei, urmăresc în on-line oamenii care mă încarcă, mă detașez de cine nu-mi priește, fierb săpunuri cu încredere, adaug uleiuri nutritive și glicerină mai mult ca până acum fiindcă mâinile uscate de atâta spirt vor necesita îngrijire nouă.
Reconsider engleza pe WhatsApp, poate un curs de nutriție, neapărat o rutină de mindfulness de criză și ce s-o mai putea face cu 2 copii acasă. Mulțumesc universului pentru toate lecțiile pe care le avea de transmis, încerc să nu judec căile, fac loc pentru conectări noi, presar iubire peste conectările vechi, iau viața pe zile și liniștea pe nopți.
Intru în cea mai complicată primăvară astronomică din viața de adult. Fiindcă păsarea pentru microuniversul propriu s-a intersectat cu păsarea pentru universul tuturor. Și sunt recunoscătoare că pot să nu urăsc. S-o duce mai departe iubirea de oameni prin copiii mei. Buruienile îmi sunt martore la cugetarea asta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet