Treceți la conținutul principal

Verdele de azi

Fiecare zi acasă devine mai verde decât uitasem că avem nevoie.
Sunt recunoscătoare grădinii, solarului, zarzărului care a înflorit, fluturilor care dansează în lucernă. Culeg floră spontană și o pun la uscat în soarele generos de dinaintea zăpezii care se anunță, că și-o lua planeta înapoi și din încălzirea globală care o cam doborâse. A strigat fata aia la noi, Greta și am făcut mișto de ea pe net, că vai vai ce ne trage ea de urechi, o puștoaică. Că să stea la ea acasă. Na că acum stăm acasă cam toți.
S-a pogorât frica de moarte peste oameni. Mă îngrijorează ura sub care iese frica asta organică din case, de fapt. Fiecare știe mai bine decât celălalt cum să se protejeze, dăm cu pietre în cine nu șterge cu clor, în cine nu poartă mască, apoi vine știrea că masca nu te prea protejează pe tine, ci pe celălalt. Aa, dă-l dra...gostei p-ăla, că oricum e un dobitoc, eu pe mine mă apăram. Of
În fine, în bula mea miroase a spanac proaspăt, să trăiască barbatu că el l-a plantat. Și mai miroase a lucernă, pe care o beau, mi-o pun în cap, fac cu ea ce pot până dă zăpada și-om scoate sania.
Respir conștient, nara stângă, aia responsabilă cu procesul de gândire suferă un pic, e...da aia dreaptă, pe somatic, pe creativ, merge brici. Deși pe ea am niște complicații structurale care îmi blochează oxigenarea creierului, dar cumva zilele astea am rezolvat-o. Cu încredere, cu verde, cu gânduri pașnice, cu multă filtrare de content, cu interese noi, cu atenție pe ce are natura de zis și neapărat cu recunoștință, din toate cotloanele de pe unde mi-o pot procura.
Noapte bună și limpede tuturor! 🥬

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...