Treceți la conținutul principal

Verdele de azi

Fiecare zi acasă devine mai verde decât uitasem că avem nevoie.
Sunt recunoscătoare grădinii, solarului, zarzărului care a înflorit, fluturilor care dansează în lucernă. Culeg floră spontană și o pun la uscat în soarele generos de dinaintea zăpezii care se anunță, că și-o lua planeta înapoi și din încălzirea globală care o cam doborâse. A strigat fata aia la noi, Greta și am făcut mișto de ea pe net, că vai vai ce ne trage ea de urechi, o puștoaică. Că să stea la ea acasă. Na că acum stăm acasă cam toți.
S-a pogorât frica de moarte peste oameni. Mă îngrijorează ura sub care iese frica asta organică din case, de fapt. Fiecare știe mai bine decât celălalt cum să se protejeze, dăm cu pietre în cine nu șterge cu clor, în cine nu poartă mască, apoi vine știrea că masca nu te prea protejează pe tine, ci pe celălalt. Aa, dă-l dra...gostei p-ăla, că oricum e un dobitoc, eu pe mine mă apăram. Of
În fine, în bula mea miroase a spanac proaspăt, să trăiască barbatu că el l-a plantat. Și mai miroase a lucernă, pe care o beau, mi-o pun în cap, fac cu ea ce pot până dă zăpada și-om scoate sania.
Respir conștient, nara stângă, aia responsabilă cu procesul de gândire suferă un pic, e...da aia dreaptă, pe somatic, pe creativ, merge brici. Deși pe ea am niște complicații structurale care îmi blochează oxigenarea creierului, dar cumva zilele astea am rezolvat-o. Cu încredere, cu verde, cu gânduri pașnice, cu multă filtrare de content, cu interese noi, cu atenție pe ce are natura de zis și neapărat cu recunoștință, din toate cotloanele de pe unde mi-o pot procura.
Noapte bună și limpede tuturor! 🥬

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet