Fiecare zi acasă devine mai verde decât uitasem că avem nevoie.
Sunt recunoscătoare grădinii, solarului, zarzărului care a înflorit, fluturilor care dansează în lucernă. Culeg floră spontană și o pun la uscat în soarele generos de dinaintea zăpezii care se anunță, că și-o lua planeta înapoi și din încălzirea globală care o cam doborâse. A strigat fata aia la noi, Greta și am făcut mișto de ea pe net, că vai vai ce ne trage ea de urechi, o puștoaică. Că să stea la ea acasă. Na că acum stăm acasă cam toți.
S-a pogorât frica de moarte peste oameni. Mă îngrijorează ura sub care iese frica asta organică din case, de fapt. Fiecare știe mai bine decât celălalt cum să se protejeze, dăm cu pietre în cine nu șterge cu clor, în cine nu poartă mască, apoi vine știrea că masca nu te prea protejează pe tine, ci pe celălalt. Aa, dă-l dra...gostei p-ăla, că oricum e un dobitoc, eu pe mine mă apăram. Of
În fine, în bula mea miroase a spanac proaspăt, să trăiască barbatu că el l-a plantat. Și mai miroase a lucernă, pe care o beau, mi-o pun în cap, fac cu ea ce pot până dă zăpada și-om scoate sania.
Respir conștient, nara stângă, aia responsabilă cu procesul de gândire suferă un pic, e...da aia dreaptă, pe somatic, pe creativ, merge brici. Deși pe ea am niște complicații structurale care îmi blochează oxigenarea creierului, dar cumva zilele astea am rezolvat-o. Cu încredere, cu verde, cu gânduri pașnice, cu multă filtrare de content, cu interese noi, cu atenție pe ce are natura de zis și neapărat cu recunoștință, din toate cotloanele de pe unde mi-o pot procura.
Noapte bună și limpede tuturor! 🥬
Sunt recunoscătoare grădinii, solarului, zarzărului care a înflorit, fluturilor care dansează în lucernă. Culeg floră spontană și o pun la uscat în soarele generos de dinaintea zăpezii care se anunță, că și-o lua planeta înapoi și din încălzirea globală care o cam doborâse. A strigat fata aia la noi, Greta și am făcut mișto de ea pe net, că vai vai ce ne trage ea de urechi, o puștoaică. Că să stea la ea acasă. Na că acum stăm acasă cam toți.
S-a pogorât frica de moarte peste oameni. Mă îngrijorează ura sub care iese frica asta organică din case, de fapt. Fiecare știe mai bine decât celălalt cum să se protejeze, dăm cu pietre în cine nu șterge cu clor, în cine nu poartă mască, apoi vine știrea că masca nu te prea protejează pe tine, ci pe celălalt. Aa, dă-l dra...gostei p-ăla, că oricum e un dobitoc, eu pe mine mă apăram. Of
În fine, în bula mea miroase a spanac proaspăt, să trăiască barbatu că el l-a plantat. Și mai miroase a lucernă, pe care o beau, mi-o pun în cap, fac cu ea ce pot până dă zăpada și-om scoate sania.
Respir conștient, nara stângă, aia responsabilă cu procesul de gândire suferă un pic, e...da aia dreaptă, pe somatic, pe creativ, merge brici. Deși pe ea am niște complicații structurale care îmi blochează oxigenarea creierului, dar cumva zilele astea am rezolvat-o. Cu încredere, cu verde, cu gânduri pașnice, cu multă filtrare de content, cu interese noi, cu atenție pe ce are natura de zis și neapărat cu recunoștință, din toate cotloanele de pe unde mi-o pot procura.
Noapte bună și limpede tuturor! 🥬
Comentarii
Trimiteți un comentariu