Treceți la conținutul principal

4 bombe, o sedinta cu parintii si vreo nunta ceva

ziua a inceput cu 4 bombe pe o strada vecina, pe care le-am resimtit in maduva oaselor, in timp ce ma spalam pe cap. numai 2 victime. o nimica toata. mi-am uscat parul, am pus sacoul de doamna si am vizualizat cu grija sedinta cu parintii, pe care aveam s-o desfasor peste 8 ore. 
tatalutoma nu ne-a mai zis bye din usa, ci a decis sa ne depuna dupe interese, pe toma la gradi si pe mine la scoala.
toma a chiuit de fericire in lift, iar eu am concluzionat in gand ca bombele sunt prilej de reuniune every now and then.
un interviu cu o balerina pe care intentionez s-o aduc la fetitele de 3-4 ani, pentru cateva lectii de gratie, poate mai limpezim din haosul cu care aproape ca ne-am obisnuit.
migrena. tensiune mica. mancat niste masline, baut o cafea. 
sunt iar pe val. 
mami imi poarta de grija la pucioasa, iar inima mea abia isi face timp sa-i multumeasca, printre picaturile unei zile prea pline.
trimit o tanti de serviciu sa-mi aduca o loboda locala cu orez fiert si o limonada cu menta.
sunt gata de sedinta cu parintii. felicitarile curg. nemultumirile sunt putine si gestionabile.
zambesc si spatele mi-e drept. sacoul ma vinde bine.
ajung acasa, schimb cu toma 3 povesti. coc 5 mini pizze cu ton, pun o masina de rufe la spalat. toma deschide usa masinii in plina clatire. urlu: toma nu! o inchid cu o iuteala nebuna si-l strang la piept. plang. m-am speriat. el nu plange, dar intelege cumva c-a gresit. ma recompun si-i explic ca nu ne permitem asfel de glume cu masina de spalat in functiune.

scriu un mesaj catre toate profesoarele de care sunt mandra. ma bucur sa le am sub aripa mea, imi place continutul asta nou. 

baie, gadileala, 3 cantece, 14 carti de povesti, dintre care toma aprofundeaza vreo 4.
mami, sleep, imi zice el si pune capul pe perna. strang cele 14 carti si-l invelesc. il intreb de la gradinita, iar el imi nareaza sacadat. inteleg tot. e al meu si sunt a lui.
nu ma intreaba de tati, dar stiu ca amandoi ne gandim la el. adoarme. il pup. mai am de punctat 2 taskuri domestice si-mi asez si eu  gandurile pe perna care miroase a inceput de viata, a constiinta usoara, a negriji.
vecinii de la parter se insoara sau ceva. un fel de manele fac geamurile sa zgaltaie chiar si la etajul 8. asa stie egiptul sa inceapa ziua cu bombe si s-o incheie cu dat din buric.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...