in zilele in care praful imi blocheaza nasul si-mi miceste ochii, mi se face o lehamite de cairo si ma strabate certitudinea ca pe tara asta n-o mai curata nimeni. ca e prea mare, prea populata, prea murdara si prea impacata cu mizeria ei, sa se mai apuce cineva s-o lustruiasca si sa si razbeasca.
are partile ei bune, nu le neg, dar mizeria zilnica pe care egipteanul de rand s-a deprins s-o ignore, ma doare organic si-o sa ma doara cat mi-o bate inima la ei in batatura. daca ii dezvalui lu tatalutoma certitudinea asta, il ranesc in moalele visului. ii ingenunchez campania parlamentara. deci tac si trag praf in piept. o sa fie mai bine!
il iau pe toma la subrat si plecam intr-un satuc de langa cairo, doar doar lasam furnicarul sa geama, si ne retragem pentru o dupa amiaza, langa brazdele cu conopida si spanac, langa magarii albi de liniste, langa porumbei. aa si iezi, uitasem.
drumul e lungut. taximetristul o taie printr-un cartier sarac. la ei sarac inseamna colorat, chicios, intesat de oameni grabiti, animale de vanzare, tarne de fructe, plastic expus la colt de strada, sub forma de ligheane, cosuri, maturi, mopuri si orice ti-ar mai fi de folosinta in cocioaba.
imi atrage atentia un teren de joaca, larg si trist, in mijlocul caruia niste barci de fier ca la balciul copilariei mele, plimba inainte si inapoi pe apa sambetei, niste copii desculti si cu zambet curat sub obrajii murdari.
la orizont: blocuri. seci, ca o nuca cu ghinion.
in fata noastra, intr-o remorca, 2 femei imbrobodite bine rad in hohote.
oi de vanzare, iepuri, curci, mandarine. un tractor plin de buchete de conopida tar tar taraie corect si fara dileme. viata curge simplu de murdara.
ajungem la tara. ochiul se spala in verde, lumina pica cinstit, praful nu mai supara.
toma danseaza.
dau de o italianca din bologna stabilita in sat. ii vorbesc despre strazile ploioase de la ea de acasa si radem cu inima. vorbim egal in araba, italiana si engleza.
ea face o pizza gustoasa, cu branza din sat care nu e chiar mozzarella, dar e prea buna sa ma supar.
costa 6 lire patratul, un pret onest pe care il cadorisesc cu bacsis gras. ma simt bine.
toma il sculpteaza pe humpty dumply intr-o bucata de lemn. dulgherul imi tine minunea in brate, iar ciocanul suna moale, dar ferm. toma nu zambeste. mestesugul asta nu e de luat in gluma.
incerc sa-i las baiatului bacsis. mi-l refuza si pune mana la inima. cand credeam ca supra oamenii s-au terminat, imi mai arunca egiptul un esantion.
o fetita de 13 ani imi culege o mana de spanac si-mi rupe o conopida de pe brazda. ofera si marar si patrunjel. le primesc, le platesc, ne facem gata de plecare.
strabatem iar cartierul sarac. iar ma supar pe prea multul situatiei, pe prea uratul, pe prea aglomeratul.
terenul de joaca scaldat in lumina apusului ma mai doare o data.
toma adoarme. asa stie el sa adoarma mereu cand e de plans si sa se trezeasca cand e viata numa buna de gustat.
filtre de politie din loc in loc stau cu barba in arma sa nu uit ca tara inca fierbe. moaca mea de nelocalnica il atrage pe un baiat cu arma goala. citesc pe moaca lui ca nimeni nu i-ar pune gloante in arma, dar el nu stie ca eu stiu. crede ca m-a intimidat daca mi s-a uitat in ochi, dar cautatura mea l-a dezbracat de gloantele imaginare. l-am lasat despuiat in mijlocul drumului, sa-si pazeasca tara de raufacatori si m-am grabit
acasa, s-arunc spanacul si conopida in tigaie.
toma povesteste din sat, tatalutoma asculta.
a fost o zi buna, deci?
of! raspund eu si las conopida sa sfaraie in loc de detalii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu