Treceți la conținutul principal

despre elvetia si alte bucurii

uneori formulez povesti lungi in gand, pentru postarea imediat urmatoare de pe blog. apoi viata ma umple de treaba si nu reusesc sa scriu. epicul se destrama, ma viziteaza vinovatia. pun intamplari noi in sacul destainuirii si las timpul sa ma gaseasca libera cand o fi.
o intamplare de care m-am indragostit ieri spre exemplu: a cerut toma cu vaicareala niste humpty dumpty de pe youtube. i-am zis ferm ca e tarziu, el a insistat, eu am repetat ca stiu ce zic. el a stors 2 lacrimi in care eu am ales sa nu cred.
apoi tot el s-a dus la pachetul de servetele, a scos unul, si-a tamponat ochii semi-plansi si a pus servetelul la loc in pachet, ca si cand nimic nu se intamplase. ca si cand in lacrimile alea nici el n-a crezut.
l-am iubit mult si m-am tinut sa nu-l imbratisez, ca sa nu stric verticalitatea clipei, dar i-am spus ca sunt mandra de el.
m-a urmarit mandria multa vreme si inca ma intorc zambind la momentul ala.
apoi seara, cu capul pe perna mi-a zis: hamti oingi? vazuse el peste zi intr-o carte, o portocala cu maini si picioare si semana cu humpty dumpty; s-a hlizit atunci fortand deliciul situatiei. adica humpty e un ou, iar cineva indraznise intr-o carte sa dea portocalei ce i se cuvine oului. la culcare a rechemat bucuria aia mica pentru mine, dar cine stie cat de mare pentru el.
si am inteles ca mintile noastre functioneaza cumva la fel. ca si el cheama noaptea intamplatele inimii, sa le recantareasca, sa si le asume in drum spre vis.
tati a venit acasa tarziu, cand toma aproape ca inchidea ochii, iar bucuria s-a mai scris o data, cu povesti, cu chicoteli, cu somn cinstit.

azi ne-a vizitat un pustiulica elvetian, coleg de gradinita.
s-au jucat intens cat am copt eu niste pizza cu ton si-am baut o bere cu elvetianca-mama, foarte pe calapodul meu de altfel.
mi-era dor de cineva cu care palavrageala sa curga linistita, responsabila, relaxata si deschisa.
bine ai venit elvetia in viata noastra, cu toate ceasurile tale precise cu tot. toma ceasornicarul chiuie ca o gazda buna, pe la care abia astepti sa mai treci.

primesc din romania un mail cu zapada si mi se face dor de mami. de iarna stiutului meu.
in cairo ii tot da cu 29 de grade de vreo 3 zile. sa ne asteptam cica la un nou val rece, un fel de 23 de grade, poate si 2 stropi. brrrr

am aflat la scoala ca o micuta cu care ma conversez zilnic cu drag, e nascuta pe for for adica fix de ziua mea. asa ne-am bucurat de ni s-au facut ochii mici amandurora.
ne tot spuneam una alteia: uaau  Tia, i niu it, uaau mis corina, can iu imeagin? ieess, i niu it!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...