Treceți la conținutul principal

guns & basil

la gradinita la toma e iar veselie. ne intampina portarul sudanez, mi-l preia ingrijitoarea filipineza cu inima mare, imi zambeste profesoara frantuzoaica gata de confectionat flori din cartoane de oua.
profesoara autralianca sta sa vina, iar negresa din insulele malawy se face si ea vie si creativa, dar dupa ce eu voi fi plecat in treaba mea, iar toma imi va fi facut cu mana fara sa planga.

la scoala confisc 3 pistoale de plastic din mainile unor baieti de a treia.
ma privesc incurcati.
ce cauti cu pistolul asta la scoala?
dar mis, e de plastic, nu omoara pe nimeni.
de parca n-ar fi suficient de violenta tara asta. de ce nu va jucati de-a altceva?
dar mis doar le indrept catre ei, nu intentionez sa-i omor. ii panichez doar.
tac trista.
oof, bine mis, ia-le si ni le dai la sfarsitul zilei, da?
numai daca le iei acasa de tot si nu te mai prind cu ele maine.
bine mis.
o sa mai vorbim despre pistoalele astea. cum te cheama?
selim, mis. tre sa plec.

karim trece in fuga pe langa yasmin si-si strecoara mana prin parul ei. cand sa-l certe, ii spun: he likes you! si ea zambeste timida, ca si cand a inteles ca am inteles. au 5 ani fiecare.

omar ma prinde de mana stanga si mi-o miroase. ii zambesc timido-recunoscatoare, iar el ma imbratiseaza, cumva sa-mi treaca rusinea. capul lui mi se odihneste pe abdomen. are 4 ani.

o mama draguta imi strange mana cu forta si inteleg ca e o luptatoare. a divortat de cine n-o merita, s-a recasatorit zice ea cu un baiat de treaba, are un copil nou si zambeste cu toti dintii.

un tata macho, producator de emisiune tv ma complimenteaza si-mi ofera o mana moale. imi pare rau de hainele lui scumpe, de intentiile-i bune, in contrast cu strangerea lui nebarbateasca de mana. dar nu poti sa le ai pe toate in viata.

un cuplu se intereseaza de inscrierea copilului lor la scoala.
ii invit la un interviu saptamana viitoare, dar sotul ma anunta ca doamna naste saptamana viitoare, copilul cu numarul 4.
uau ma refer eu catre doamna cu balon sub pulover. e extenuata. pare de varsta mea. 
felicitari.
multumesc, adauga ea gata de pus armele jos.
multumesc adauga si el, mandru de treaba pe care si-o tot face.
le spun ca povestea lor imi da speranta. ca i-as mai face o sora lu toma.
domnu cica: TREBUIE!
nici nu ma asteptam la alt verb din partea lui!
ne luam la revedere.

ies din scoala, dau de prietenul meu care doarme in strada. ne salutam asumat. si-a procurat un ceai negru. mereu il gasesc stapan pe situatie.
il intreb pe mosu care vinde legume pe trotuar daca are busuioc. 
sigur ca am. FRIESH, adauga el cu un fresh rusesc, sarbesc.. din prea plinul buzelor.
10 lire, ca te cunosc.
ce ma? 7 lire, ca te cunosc!
niciun 7. ai zis fresh, asta fresh e 10 lire ca te cunosc. sau vrei uscat cu 5 lire? ia arata-i-l ma p-ala uscatu, striga el la fi-so.
ii dau 8 pe ala fresh si inchei: ca te cunosc!
hai bine, baga el optul lirelor mele in buzunar...ca te cunosc!








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet