Treceți la conținutul principal

guns & basil

la gradinita la toma e iar veselie. ne intampina portarul sudanez, mi-l preia ingrijitoarea filipineza cu inima mare, imi zambeste profesoara frantuzoaica gata de confectionat flori din cartoane de oua.
profesoara autralianca sta sa vina, iar negresa din insulele malawy se face si ea vie si creativa, dar dupa ce eu voi fi plecat in treaba mea, iar toma imi va fi facut cu mana fara sa planga.

la scoala confisc 3 pistoale de plastic din mainile unor baieti de a treia.
ma privesc incurcati.
ce cauti cu pistolul asta la scoala?
dar mis, e de plastic, nu omoara pe nimeni.
de parca n-ar fi suficient de violenta tara asta. de ce nu va jucati de-a altceva?
dar mis doar le indrept catre ei, nu intentionez sa-i omor. ii panichez doar.
tac trista.
oof, bine mis, ia-le si ni le dai la sfarsitul zilei, da?
numai daca le iei acasa de tot si nu te mai prind cu ele maine.
bine mis.
o sa mai vorbim despre pistoalele astea. cum te cheama?
selim, mis. tre sa plec.

karim trece in fuga pe langa yasmin si-si strecoara mana prin parul ei. cand sa-l certe, ii spun: he likes you! si ea zambeste timida, ca si cand a inteles ca am inteles. au 5 ani fiecare.

omar ma prinde de mana stanga si mi-o miroase. ii zambesc timido-recunoscatoare, iar el ma imbratiseaza, cumva sa-mi treaca rusinea. capul lui mi se odihneste pe abdomen. are 4 ani.

o mama draguta imi strange mana cu forta si inteleg ca e o luptatoare. a divortat de cine n-o merita, s-a recasatorit zice ea cu un baiat de treaba, are un copil nou si zambeste cu toti dintii.

un tata macho, producator de emisiune tv ma complimenteaza si-mi ofera o mana moale. imi pare rau de hainele lui scumpe, de intentiile-i bune, in contrast cu strangerea lui nebarbateasca de mana. dar nu poti sa le ai pe toate in viata.

un cuplu se intereseaza de inscrierea copilului lor la scoala.
ii invit la un interviu saptamana viitoare, dar sotul ma anunta ca doamna naste saptamana viitoare, copilul cu numarul 4.
uau ma refer eu catre doamna cu balon sub pulover. e extenuata. pare de varsta mea. 
felicitari.
multumesc, adauga ea gata de pus armele jos.
multumesc adauga si el, mandru de treaba pe care si-o tot face.
le spun ca povestea lor imi da speranta. ca i-as mai face o sora lu toma.
domnu cica: TREBUIE!
nici nu ma asteptam la alt verb din partea lui!
ne luam la revedere.

ies din scoala, dau de prietenul meu care doarme in strada. ne salutam asumat. si-a procurat un ceai negru. mereu il gasesc stapan pe situatie.
il intreb pe mosu care vinde legume pe trotuar daca are busuioc. 
sigur ca am. FRIESH, adauga el cu un fresh rusesc, sarbesc.. din prea plinul buzelor.
10 lire, ca te cunosc.
ce ma? 7 lire, ca te cunosc!
niciun 7. ai zis fresh, asta fresh e 10 lire ca te cunosc. sau vrei uscat cu 5 lire? ia arata-i-l ma p-ala uscatu, striga el la fi-so.
ii dau 8 pe ala fresh si inchei: ca te cunosc!
hai bine, baga el optul lirelor mele in buzunar...ca te cunosc!








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...