Treceți la conținutul principal

joaca tarzie de-a prea devremelea

dimineata s-a crapat la 6.45, am pacalit-o pana la 7 si 5 si apoi m-am ridicat din pat impotriva naturi-mi umane.
mi-am lustruit ghetele cu o picatura de ulei de floarea soarelui, m-am facut draguta, am zbarnait un smoothie de banana cu mango si l-am trezit pe toma sa bea, sa-l imbrac, sa-l supar, sa plecam in zi.
a baut pe netrezitelea o canita. mi-a intins-o goala si a cerut: more!
l-am intrebat daca potty si a marait. zic bine, pune mami scutec, sa evitam drame.
incerc sa-l imbrac si se vaita.
stiu mami ca ti-e somn. dar e tarziu deja. pentru tine e prea devreme, iar eu insist cu prea tarziu. imi pare rau.
el mi se cuibareste in brate. vrea acolo o vreme. 
of mami, adaug: sometimes we are not ready for things but the things are ready for us so we have to go to them. nici eu n-as pleca la scoala inca. ce mi-ar placea sa mai dooorm. copilul asta imi plange plansul.
ma doare ce-i zic, iar el ma intelege.

pe seara, aceeasi lupta, pe dos. l-as culca, dar lui ii mai trebuie 10 songs, 2 books, apa, calals (culori adica).
pe skype refuza ca un magar sa vorbeasca cu mamaie de la pucioasa. ea e dezamagita de impasibilitatea lui. eu insist ca ar putea macar sa-i cante un cantecel, si el incepe: ein ein go auei (rain rain go away) si canta si canta si canta acelasi vers de 7 ori, sa nu mai zica mamaie ca e mut ca o lebada, vorba lu blaga. blaga lucian, nu blaga politician.
sting lumina, il lungesc, gata gluma, ia suzeta, shhht.
isi intinde bratele si mi se arunca la gat. imi zice:up! unde sa te duc? tati, zice el, tati home! stie ca tati e acasa, in camera cealalta, asa ca dam o tura pe la el.. niste calareala si p-acolo, 2 dansuri. 
socks? intreaba el.. iar tacso ii miroase picioarele, se face ca lesina si toma se prapadeste de ras. 
hai mai baiatule la somn, ca maine dimineata cine se vaita ca e prea devreme? si incep sa ma vait imitandu-l, iar el iar se prapadeste de ras, ca prea imi iese.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet