esti azi mai tanar decat vei fi vreodata!

am citit pe pagina unei prietene budiste, despre o intrebare clasica pe care si-o pun islamicii cand se intalnesc, si anume: ce mai face inima ta, aici si acum?

imi place deschiderea ei catre toate fatetele umanitatii si m-a pus asa pe ganduri.

eram tentata sa subestimez islamul, din necunoastere, din ne-nevoie de patrundere, din prea multe limite cu care imi ingradeste libertatile declarat-ortodoxe, precticat nu prea.

dar daca stau bine si ma judec, de cand sunt pe pamanturile astea musulmane, m-am umanizat mult, m-am inmuiat, m-am apropiat de suflete. parca nu mai merge altfel. de parca m-ar inghitii valtoarea nebuna a vietii, daca nu m-as apleca asupra copilului din cosul de rachita de pe trotuar, daca nu as filosofa cu portarul de la gradinita, daca nu as re-plange toate lacrimile cu care ma intersectez.

poate ca senzitivitatea asta s-a nascut si din dorul zonei de confort, din adusul unuei minuni pe lume, din intelesul menirii parintesti, din confruntatul cu o cultura veche si stabila, prafuita dar demna, saraca dar impacata.

de la ei am invatat revolutia pasnica, a milioane de suflete fericite sa stea in strada, daca asta se cheama protest.

pozele cu lumea iesita sa-l suduie pe ponta, ma fac sa zambesc scurt. nu sunt cu ponta, nu sunt cu strada. am invatat in egipt ca strada urla uneori si din ne-treaba. e fun asa sa fii laolalta cu gramada, sa strigi huo, sa-ti faci o poza, sa mananci o shaorma, mai suni un prieten, mai pierzi o cheie, mai inveti o lozinca, mai incropesti o caterinca. ce sa mai.. aparti unui grup. nu mai esti singur. 

totusi, strada cheama furia. o scoate din inimi. oamenii cauta adevaruri si asta imi da speranta.

asta ma face mandra de generatia mea si de cea imediat urmatoare. 

de-aici de sub pilota - v-am zis ca mi-am luat pilota, nu? - sunt cu gandul la voi si va urez zambete.

esti azi mai tanar decat vei fi vreodata! - mi-a placut si fraza asta peste care am dat tot azi si pe care v-o impartasesc intru trezire.

faceti-va curat in vieti, spuneti lucrurilor pe nume, mai usor cu jignirile, mai mult cu toleranta.

acolo pe strada unde sunteti, verificati fericirea voastra marunta si decupati-o din conjunctura politica. iar cand o sa simtiti ca indiferent de cine vine, o sa stiti sa radeti si-o sa cautati iubirea, atunci indignarea o sa se mai topeasca. dar cine sunt eu sa stiu ce va trebuie voua?