votul meu deadevaratelea

ziua s-a nascut devreme, impotriva visului meu de a mai lungi somnul, de a mai odihni raceala, de a mistui durerea de cap.

a durat putin sa ma fac frumoasa, sa culeg copilul din asternut si sa iesim din casa. el s-a agatat de o carte si nu m-am impotrivit. a citit asa implicat, in carucior, pana la gradinita. macelarii care isi atarnau spinarile de vaci deasupra prevaliei, l-au privit incurcati.

ne-au claxonat cateva masini. trebuie ca imi statea bine spalata pe cap.

i-a aratat oliviei, italianca de 3 ani pe care o curteaza de vreo cateva saptamani, cartea lui pretioasa. ea s-a uitat absenta. lui i-a fost suficient. ea il adora oricum. ii miroase parul, il imbratiseaza, am vazut-o eu. asa ca, o carte in plus in minus, pentru olivia nu schimba nimic. 

m-am folosit de momentul lor literar si mi-am luat la revedere.

toma nu s-a suparat. olivia castigase. nu m-a durut. sunt o mama flexibila. 

la scoala m-am ancorat in dramele pe care le lasasem nefinisate joi.

am concediat o profesoara care din exces de zel efectuase cateva impertinente de netrecut cu inima peste.

o 'concesionasem' in cateva randuri, desi stratagema-i agresiva se contrapunea dascalitului onest pe care incerc sa-l propag.

universul mi-a adus in birou o proaspat-absolventa, cu zambet curat. am scormonit-o rapid de intentii bune, de inima deschisa, de drag de copii.

hai sa vedem ce treaba face! 

nici n-am stiut cand s-a topit ziua si-am inchis pravalia. mi-am ridicat salariul de la financiar si-am schimbat 2 glume fine cu domnu care manevreaza tot banu in magaoaia asta de scoala. e infipt bine in jobul lui, rade atent, stie tot. imi place monumentul asta de impasibilitate. 

toata lumea il abordeaza cumva umila. cred ca asta e modelul egiptean. in fata banului, pleci capul, chiar si cand il meriti.

imi re-evaluez rapid neintarzierile la job, dedicarea, entuziasmul care inca ma mai urmeaza in vis, si tin fruntea sus. cred ca e bucuros ca ma vede. nu-l deranjez decat 1 data pe luna, cand merg la el sa-mi cumpere cinstea, cu banu jos. cand plec ii multumesc strigandu-l tare pe nume, semn ca am glume cu el, iar el rade incurcat, ca-l aude toata lumea si ca poate prestanta lui e cioplita. ca n-o sa stie cum sa stearga zambetul si sa puna iar gheata peste el, pentru salariatul urmator.

trec pe langa facultatea de arte. multi tineri frumosi, baieti si fete mascand sub interesul comun pentru arta, o nevoie nebuna de nesinguratate. nu petrec pe niciun chip mai mult de 2 secunde, dar citesc atatea povesti. le urez in gand tuturor flirturilor, relatii stabile, copii frumosi.

ma intalnesc cu tatalutoma. il vad venind si-l iubesc apropiindu-se.

zambeste incurcat si inteleg ca inca il mai misc. se fac trei ani saptamana asta de cand traim unul prin celalalt. nu-mi spune ce frumoasa sunt sau ce mult i-am lipsit de dimineata pana acum, dar eu inteleg toate adevarurile astea plus niste senzatii pe care o sa mi le comunice el in particular. 

mergem sa votez.

ma intreaba daca increderea asta vine de la incasarea salariului.

am uitat de salariu.

intru in curtea ambasadei. ma legitimez. sunt senina. stiu ce aleg. am emotii bune. votul curge cuminte si sigur. 

marchez primul vot din viata mea, care imi apartine. n-a umblat nimeni la el. e pentru o romanie in care incetasem sa mai cred, cand am fugit dupa revolutionarul asta cu picioare lungi.

e pentru o romanie la care o sa vin inapoi intr-o zi.

o romanie in care o sa-l aduc pe toma sa rada, sa respire, sa afle.

e votul meu deadevaratelea. stiu in secunda imediata votului ca sunt sanse mari sa nu castige adevarul meu.

dar aleg sa merg cu visul mai departe. daca o sa-mi vina sa plang la noapte, o sa las lacrimile sa curga.

dar pana una alta, inima rade. imi iau pasaportul inapoi, mana cu care am pus stampila se intrepatrunde cu mana revolutionarului care stie cel mai bine cum e sa crezi in ce ti se potriveste.

mergem la gradinita sa luam copilul in brate si sa fim o familie.