Treceți la conținutul principal

la banca

ies de la scoala entuziasta.
mi-am printat niste articole despre asemanarea dintre oameni si caini si neasemanarea dintre oameni si pisici.
tatalutoma e la banca. imi da indicatii cu privire la locatia bancii CIB, articuleaza el, stiindu-ma nauca. zic da da, cu gandul la pisici.
intru in prima banca de pe strada. toc toc, cu ghetele mele de doamna. n-au niciun client. 3 ofiteri bancari ma scaneaza cu interes. cumva in acelasi timp, unu cu vorbe, ceilalti numa cu ochii, ma intreaba daca ma pot ajuta cu ceva.
-nu prea. 
- ?!?
- am o intalnire cu sotul meu.
- unde?
- la voi. mai aveti ghisee si pe sus?
- cum arata sotul dvs?
- ce maa? e inalt, misto.
- nu cred ca e la noi.
- hai ma baieti ca abia m-a sunat. pot sa merg sus sau mai aveti intrebari?
- cum il chema, sa verificam daca e sus?
- hai frate, daca mi-a zis ca ma astepata la banca.. in fine, le spun numele.
- unu din ei suna la birourile de sus: il aveti pe unu cutare cutare la ghiseu? nu ma!
- ne pare rau, nu e la noi.
- nu sunteti CIB?
- nu. suntem NAGB
- a, deci concurenta, adaug eu sa ma scot din jena
- nu zambeste nimeni.
- la revedere, ma scuzati.
d-aia n-aveti clienti, ca cereti prea multe informatii personale pentru orice nimic de operatiune.. nu le-am mai zis


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe