Treceți la conținutul principal

observatii la drumu mare

sa va mai spun una tare din cairo.
aici cu alcoolul e cam nasol. in sensul ca vreo 80 la suta din cei vreo suta de milioane de locuitori sunt musulmani, iar alah le-a spus clar 'ca care o pune gura, se lasa cu ucidere'. mai fura ei la pahar, da sa nu spuneti la nimeni naibii, ca-mi sparg blogu baietii cu barba.
magazinele care vand alcool sunt numai ale crestinilor si gasesti asa 1- 2 pe o raza de 1 km. nimeni nu iese dintr-un astfel de magazin cu sticlele nepitite in cate 2 pungi negre de plastic. 
nimeni nu bea in vazul lumii, numeri pe degete restaurantele care servesc alcool.
imi amintesc cum in timpul ramadanului tatalutoma a gasit o dugheana semi-deschisa si-a cumparat pe furis niste beri. a luat un taxi si sticlele au zdranganit. taximetristu a intrebat scurt: ce-ai in sticle? si al meu, baiat cinstit: bere mosule. 
l-a dat jos.
nu s-a suparat, ca era frumos afara. in cairo nu ploua decat vreo 2  -5 zile per an, sigur nu in ramadan. pam pam!

azi ma intorcem cu toma de la plimbare si m-am oprit in fata magazinului cu alcool, intentionand sa iau vreo 6 bucati de bere cu spuma.
am realizat ca pierdusem banii din buzunar. am vrut sa ies, da crestinu mi-a pus berile in pungile negre si mi-a zis: pai se poate? las ca platiti dvs data viitoare.
ce baiat! dau o bere, pe caiet, i-as fi zis, da nu se cadea. 

la colt de strada o mamaie asezata turceste, la cersit, sorbea dintr-un pahar de nes. a pus repede paharu jos, intuind ca sigur isi face safteaua cu mine, europeanca cu drept de vot.
o mana a pus nesul pe trotuar iar cealalta mana s-a pregatit de incasat numeraru. ai bre, dao-n-masa, ca-ti dau acu o bere, de-ti incurc toti profetii. si-am lasat-o asa in suspensie. s-a intors la nes.

apoi am dat peste un semi-smecher care vinde tigari de contrabanda, intr-o cascarabeta de juma de metru patrat, in care nici sa vrei, nu poti sa stai cocosat. ce ironie a asumarii de sine!
ii zaresc sub muntele de tigari un tv sport, dinala de care am vazut eu acum vreo 25 de ani intr-o masina lastun, intr-un camping pe la cuibu dorului.
imi atrage atentia o dama dansand din buric, la tv bineinteles, vai de colacii ei care fac zang zang.
semi-smecheru trebuie sa-si infiga barba in piept ca sa poata viziona, fiindca tvul e cu 2-3 capete sub nivelul ochilor lui semi-inchisi- cantr-o mahmureala in care zace fara sa fiu baut nimic. zace pe el, urmarind cu interes unduielile cadanei, pazind niste tigari pe care nu le cumpara nimeni.
si-mi amintesc de floraresele de la romana, care dau cu tamaie in ghereta si se uita la acces direct, cat se ofilesc florile de-atatea anotimpuri mintite.

ca intr-un film, imping un carucior rosu si notez avida detalii care nu-mi folosesc la nimic. 
ce noteaza toma, de la el din sareta.. in alta poveste.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...