am locuit in viata asta in vreo 15 case. cutii, vorba lu taica-mio. iesim dintr-o cutie-casa, intram intr-o cutie-masina, ca sa mergem catre o cutie-job, de unde la sfarsit de zi plecam spre cutia initiala, daca nu cumva ne oprim la vreo cutie-magazin, sa luam una alta.
incet incet, cu fiecare mutare, am invatat lectia debarasarii, lectia entuziasmului care vine cu fiecare cutie noua, lectia neplansului pentru cutia veche.
imi place dansul asta al nevoilor primare, al zonei de confort. cu 3 case in urma imi doream liniste, cu 2 case in urma imi doream fereastra generoasa la bucatarie si balcon cu vedere la verde, cu o casa in urma imi doream sa locuim in orice conditii, numai sa merg pe jos la job, sa scap de infernul traficului.
acum imi doresc apa calda. glumesc un pic, dar nu mult.
ne mutam intr-o casa la etajul 8 din 8, cu acces la acoperis. ventilatoare in tavan, ca-n pacientul englez. bucataria are masina de spalat vase, doamne miluieste doamne miluieste doamne miluieste.
merge dusul la baie, nu ca merge, ploua des, ca-n romania. o sa plang sub dus de fericire. o sa ma irig pana or sa-mi creasca petale la subrat.
doamne si-are casa asta noua la canapele si la paturi, ca sa tot vina bunicii de la pucioasa sa stea trantiti sa-si traga sufletul dupa ce i-oi alerga iar in jurul piramidelor.
pe acoperis si-a planificat tatalutoma gradinaritul si gratarele. deci iarna asta o petrecem pe acoperis.
e cam departe de scoala, la 10 min de taxi, dar nu le poti avea pe toate in viata.
am invatat in timp sa traiesc visele pe bucatele. le inchid frumos, deschid altele noi. ma mai intorc, mai visez ce mai gasesc nevisat sau nu ma mai intorc daca m-am trezit.
casa asta noua are cam de toate. prin urmare din casa veche nu prea luam nimic cu noi.
2 saci de haine, 2 saci de carti, juma de sac de jucarii, 3 cratite, 2 pahare a cate un picior, neaaparat! doamne, primul vin pe acoperis! prima cioclit cheic.
imi iau si masina de spalat rufe in carca. o iubesc ce-i drept, nu mi-a gresit cu nimic. let go let go, da nici chiar asa fara discernamant.
am agonisit ceva incropeli denumite de literatura de specialitate - mobilier. le vom dona probabil unor nevoiasi, asa cum le-am primit si noi, cu vreo 2 case in urma. si tot nevoiasilor le-oi da un sac de haine si unul cu jucarii pe care toma le-a semi uzat fizic si supra uzat moral.
imi place jocul asta cu datul si primitul. ne mai instraineaza de dragostea bolnava fata de obiecte, ne invita la recunostinta, la compasiune, la fel de fel de sentimente pe care consumismul le omoara cu premeditare.
iau in casa noua picturile lui toma. scrijelelile lui cu sens. daca nu cumva le-oi imparti si pe-astea drept suvenir portarului, vanzatoarei de legume si cui ne-o mai fi zambit in ultimele 6 luni. sa tot picteze toma milioane de vise noi, ca el cu fiecare casa, mai prinde niste aripi.
mopul nu-l mai iau, ca si-asa il foloseam rar.
pernele, numa 2, ce atata somn?
presuri 3, da inchegate.
si uite asa ne facem iar gata de viata noua. pana cand? pana n-o mai rodi acoperisul verde viu din visul lu tatalutoma.
Comentarii
Trimiteți un comentariu